Nopți născute din moarte

by Crisego

Zilele mele sunt sfâșiate de fiare mult prea lacome și abile. Sunt fiare ce își înfig colții în trupul zilelor mele și le ucid încet, întâi chinuindu-le, pentru ca la final să le lase într-o agonie brutală. Din sutele de răni, se scurg neîntrerupt nopțile sufletului meu, lăsându-mi trupul învelit într-o baltă de-ntuneric și de frig. Sunt nopți ce se nasc din moarte și aduc cu ele hiene nerăbdătoare să participe la festin.

În clipa în care mi-au murit zilele, în clipa în care soarele s-a sinucis, s-au născut neguri… Mii de întunerici s-au răspândit peste tot, precum un cancer, chinuindu-mă până la delir. Un delir în care viața devine utopie…

[Se pare că noaptea, pe la ora două, mă transform în doctor. Cel puțin, caligrafia mea, asta denotă…]

Advertisements