Mă duc, doar eu…

Pașii mei mătură din nou străzile pline de frig și gol;
prin cafenele, tristețile au papioane, cravate și pantofi frumoși,
sunt frumos asortate,
pentru a nu demasca disperarea de altfel evidentă…
oameni strigă peste tot în jurul meu,
oameni plâng cu lacrimi de metal ce le crestează obrajii,
însă nu pot fi auziți
și nu pot fi văzuți decât atunci când ies din ascunzători –
cine ar vrea să își arate în public sufletul sfârtecat!
Oameni se prăbușesc pe străzi la fel de pline de frig și gol,
oameni cunosc moartea și trăiesc cu ea în suflete,
însă doar în singurătate…
La fel și eu, mă sting singur, pe străzi pline de frig și gol,
nevăzut și neauzit de nimeni, necompătimit, neregretat, nemângâiat..
Aș intra într-o cafenea,
dar îmi aduc aminte că nu beau… și în plus, cu ce m-ar putea ajuta să văd alți morți ambulanți! –
mi-aș spune doar că nu sunt singur,
însă nu am nevoie de spectatori pentru a mă duce spre vid –
eu nu joc într-o piesă de teatru,
eu nu dețin un rol –
eu mă duc de-a binelea, nu am nevoie de aplauze sau de lacrimi.
Trupul meu va săruta cât de curând străzile pline de frig și gol,
dar o va face în liniște și în singurătate;
și-așa… în bucățica noastră de pământ vom rămâne oricum singuri…

~ by Crisego on March 18, 2014.

4 Responses to “Mă duc, doar eu…”

  1. Sublim!

  2. foarte frumos! felicitari si spor la scris!

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: