Un strigăt pentru generația nouăzecistă

Sunt născut în ’91. Am crescut pe-o stradă veșnic veselă, colorată, animată, gălăgioasă, plină de viață. Am avut prieteni – chiar mulți – cu care m-am jucat, am cântat, am râs, dar am și plâns. Țin minte că ieșeam vara afară dimineața, la ora 10:00 – maxim – și intram în casă abia seara, pe la ora 21:30-22:00, după câteva lungi strigăte de la balcon ale mamei. Ne jucam “de-a v-ați ascunselea”, “șotronul”, “leapșa pe culori”, “țară, țară, vrem ostași” și multe alte jocuri ale acelor vremuri. Țin minte și că săream coarda și că ne jucam cu elasticul – da, chiar mă jucam cu fetele din cartier. În unele seri, obosiți după prea multe jocuri fizice, ne retrăgeam în câte o scară de bloc și spuneam povești de groază, așteptând cu satisfacție să vedem frica în ochii prietenilor noștri. Bineînțeles, de multe ori ne dădeam martori la cele întâmplate în povești, dar asta e partea a doua. Mai țin minte că seara, după lăsarea întunericului, ne ascundeam după mașini și scoteam căpăcelele de la roți – ce copii diabolici mai eram!😀 În timpul zilei îmi plăcea să stau în grădina din fața blocului și să fac tot felul de gropi, ori să mă legăn pe bara de bătut covoare, ori să joc fotbal în spatele blocului, între garaje. De multe ori, mingea sărea în grădinile vecinilor care, aproape întotdeauna, ne certau și ne amenințau că ne iau mingea. Nouă nu ne păsa. Eram copii și nu vroiam decât să ne jucăm. Țin minte și acum acea vară toridă de la începutul anilor 2000, când Coca-Cola avea promoția “vară incendiară”, iar noi găuream dopurile sticlelor de plastic și ne stropeam cu apă pe stradă. Și, ca un bonus, mai foloseam și furtunul cu care vecinii udau florile. Nici nu mai țin minte numărul crengilor pe care le rupeam cu totul din corcodușii cartierului….. Când vroiam să ne chemăm la joacă, formam numărul de telefon la “fix” sau, cum se întâmpla de cele mai multe ori, coboram în mijlocul străzii și strigam cât să se audă până la etajul 4: “Andreeeeeeeeeeeeeeeeeei!!! Ieși afarăăăăăăăăăăă???”. Câteodată ne jucam pe Nintendo. Mai stricam un joystick, ne mai ofticam, ne mai băteam… dar eram copii. Nu ne păsa prea tare. Cumpăram în fiecare zi gumă, dropsuri vărsate, chuppa-chups cu cartonașe Pokemon… ce vremuri! Ah, și mai țin minte când ne certam jumătate de oră pentru a stabili cine să strângă banii de la colindat🙂

 Cele de mai sus fiind menționate, spun cu mâna pe inimă că am avut o copilărie fericită. Nu am avut telefon mobil, nu am avut tabletă, nu am avut internet. Aveam o minge, un walkman și un mini-radio câștigat la o promoție Pepsi și eram cel mai fericit. Dar, mai presus de toate, aveam prieteni. Aveam jocuri. Aveam zâmbete și energie. Aveam visuri multe. Aveam libertate.

Astăzi… avem telefoane mobile, tablete, ipoduri, internet, malluri în care merg copiii de 11-12-13 ani și stau la taclale la KFC sau la Mc… astăzi avem de toate, dar ne lipsesc zâmbetele. Ne lipsește libertatea copilăriei. Copiii de astăzi nu au copilăria pe care am avut-o noi. Ei nu sunt liberi. Copiii din generația actuală nu mai fac mișcare. Și nu este vina lor!!! Dar în fine…

Dragilor, cei ce faceți parte din generația nouăzecistă, învățați-i și pe ăștia mici de astăzi ce înseamnă libertatea! Și vă rog, să nu uitați niciodată ce copii fericiți și privilegiați ați fost! Întotdeauna să fiți mândri de copilăria voastră!

 

Sursa imaginii: Pinterest.com

~ by Crisego on March 20, 2014.

17 Responses to “Un strigăt pentru generația nouăzecistă”

  1. Ce vremuri!😥 atunci chiar era frumos să fii copil!

  2. 🙂 ce faci tata, ai inceput sa imbatranesti? Pentru crengile pe care le-ai rupt, sa pui mana sa plantezi cate un copacel, in fiecare an!

  3. Cat de frumoasa a fost copilaria noastra!🙂 Eu in ’92 sunt nascuta si ma bucur ca am prins acele vremuri. Copilaria noastra pare un SF pentru generatiile actuale.
    Vrem ,nu vrem…am ajuns la vorba celor in varsta : “pe vremea mea…”

    • Asa este… Este atat de ciudat si de gresit ca la 20 si un pic de ani sa le spunem celor cu 10 ani mai mici decat noi ca “pe vremea noastra….”…… In fine, este vina parintilor in proportie de 50+%… Si, in acelasi timp, este vina televiziunilor, revistelor, ziarelor in proportie de 110%, daca pot spune asa..

      • Exact…nici nu pot sa imi imaginez ce o sa fie peste alti 10-15 ani. Ori o sa fim inconjurati de robotei ,ori o sa devenim noi roboti. Ramane de vazut. Cert e ca, ar trebui sa imi cresc copiii in mijlocul naturii. Pana se vor naste ei ,o sa fie si mai rau, daca nu e prea mult spus.

      • Cred ca ambele variante “robotice” sunt valabile… Da, a iti creste copiii cat mai aproape de inima naturii este o varianta excelenta…

  4. Ce vremuri frumoase. Mi-e dor. Mi-ai adus un zâmbet pe față.🙂

    • Intr-adevar, frumoase acele vremuri! Tuturor nouazecistilor cred ca ne este dor de ele, mai ales cand vedem ce se intampla astazi… Ma bucur sa aduc zambete pe chipurile oamenilor!🙂

  5. Deşi fac parte din generaţia ’88, deci “obtzecistă”, m-am regăsit în proporţie de peste 90% în ceea ce ai scris tu🙂 . Bine, eu nu scoteam căpăcele de la roţile maşinilor şi eram mai “blând” cu pomii😀 . Am sărit şi coarda, aşa cum m-am priceput, dar nu am reuşit să învăţ cum e treaba cu elasticul🙂 .
    Pot să spun că am avut o copilărie fericită şi mi-e greu să vorbesc despre ea ca despre o epocă apusă. Îmi place să cred că undeva, măcar într-un colţ de lume în care tehnologia nu a “ucis” încă adevărata copilărie, mai sunt copii aşa cum am fost eu, tu şi mulţi alţii…

    • 🙂 Cred ca toti cei ce am fost copii in acele vremuri am avut o copilarie fericita!….. Si mie imi place sa cred acelasi lucru, insa din pacate realitatea imi mai da din cand in cand peste nas…

  6. Mai, eu nu fac parte din generatia asta, dar il am pe nepotul meu…si pot spune ca a avut o copilarie frumoasa, parerea mea. Cand ma intalnesc cu el…e la fac. la Constanta o sa-l intreb!:)

  7. Cine te-aude chiar te crede ! Copilaria inseamna in proportie d e 90% si libertate dar ….doar ea , copilaria ! Pentru altii { generatiile nascute anterior lui ’90 } acei ani diferit de faptul ca n-au insemnat libertate , au constituit si cea mai buna scoala , unde au invatat cu adevarat : ce-nseamna sa nu fi liber . Care a vrut sa-nvete evident , care nu….” vor invata pe astia mici d e astazi ce inseamna libertate ” pentru a te cita .” Libertate ….o vorba lipsita d e continut ce a reusit sa creeze in numele ei maldare d e cadavre ” , spunea mai nu stiu cand Paul Goma , iar cei din generatiile anterioare generatiei ” nouazeciste ” cunosc din plin acest adevar ! Bunicul dumitale ….l-a cunoscut si mai ales a recunoscut acea facatura d e libertate ce ni s e propunea si si-a strigat refuzul de a primii ” aceeasi Marie cu …alta palarie “!

    • Nu as vrea sa intru in discutii despre anii anteriori nouazecilor, caci nu ar fi fairplay din partea mea, neluand parte la cele intamplate atunci… Oricum, acel regim a avut si parti bune (mai bune decat a avut si are actualul regim)… macar din punctul de vedere al educatiei se pare…

  8. Pe astia mici de azi nu-i poti invata ceea ce e libertatea, caci iluzia libertatii a tinut inca pe vremea noasta, dar azi nu mai tine. E ca si cu minciuna. Avand picioare scurte, tine o vreme, dar nu o vesnicie. Azi, chiar daca stai si povestesti generatiei actuale din trecut, constientizeaza ca e doar o poveste frumoasa, dar nimic mai mult. Generatia de azi nu mai este la fel de oarba cum eram noi, desi ár trebui sa recunosc, ca si betia inconstientei sau a iluziei, are vrajeala ei. Insa azi, cruda realitate si-a aratat adevarata fata. Si nu mai poate fi mascata.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: