Impresii și stări

by Crisego

În tren, stând cu capul pe umărul ei, privind oarecum cu susul în jos pe geam, munții păreau că dansează cu norii și cu albastrul. Milioane de copaci ce îmbrăcau eternii, păreau niște stalagmite ce se ridicau către cer. Era un sentiment atât de plăcut!…… După câțiva kilometri, am observat o zona de pădure “înclinată”, de-a lungul unui deal. O bucată întreagă de stâncă stătea învelită de zeci de trunchiuri de copaci căzuți, uciși. Un sentiment atât de rece mă încerca!… Revoltă amestecată cu dezgust… Cât de indiferenți și de proști pot fi oamenii! Mă întreb, oare unde vom ajunge?!!!!…………