Început

by Crisego

Draga mea,

îți mai aduci aminte de acea primă zi,

în care privirile ni s-au întâlnit timide și emoționate,

în care mâinile ni se îmbrățișau în gând,

în care asfaltul era nisip pentru tălpile noastre obosite de atâtea căutări,

în care parcă ne cunoșteam deja de o veșnicie

și în care, totuși, eram atât de nerăbdători să aflăm cât mai multe

unul despre celălalt,

în care ne-am plimbat pe lângă lacul tăcut și blând

și în care ne-am zâmbit cu grijă, nici prea silențios, nici prea zgomotos?

Eu, iubito…

nu îmi mai aduc aminte! –

eu încă mai simt toate acele clipe,

le trăiesc într-un prezent continuu, infinit!

Te iubesc!

Advertisement