Dragilor, iată ce m-am gândit: De vreme ce acest blog este unul dedicat sufletului, în special poeziei, chiar dacă nu neapărat în versuri – căci poezia nu înseamnă doar versuri, ci sufletul în general este o poezie, dacă știm să trăim frumos -, am ajuns la concluzia că ar fi interesant să punem mână de la mână, sau poate suflet de la suflet, și să strângem câteva – de fapt cât mai multe – poezii, creații proprii. Mecanismul acestui “joc” este cât se poate de simplu – eu postez o strofă compusă de mine, iar voi postați în secțiunea de comentarii creațiile voastre. Nu contează că sunteți sau nu foarte talentați în arta poeziei, nu contează că scrieți poezii de dragoste sau sociale, triste sau vesele, nu contează dacă postați o strofă de patru, opt sau douăsprezece versuri – contează doar să hrănim spiritul poetic care, după părerea mea, se află în noi toți. Repet, dacă știm să trăim frumos, sufletul nostru este o adevărată poezie. Ce ziceți, vă băgați la joc? Vă aștept cu drag:)
Încep eu, cu o strofă dragă mie:
Iubito, ne-ngroapă amurgul,
cădem amândoi în non-verb;
acum, că nu bate nici vântul,
tăcerile noastre converg.
Ma trezi-i de dimineata, intr-o buna zi ca asta
Am tras aer in piept si m-a lovit nefasta
Pe nara dreapta respiram usor si bine, nimic mai perfect
Pe aia stanga era alta poveste, ceva mergea defect
Pe nara stanga nu intra nimic, nu iesea nimic
Ceva blestemat bloca accesul, ceva nepotrivit
De indata mi-am dat seama, un pic cate un pic
Ca aveam un muc netrebnic, ce trebuie izgonit
Am luat aratatorul de-o parte si i-am zis parinteste
Avem o misiune grea si dura , s-o facem crestineste
Trebuie sa intri-n nas urgent, du-te in nara stanga
Trebuie sa cauti dusmanul si sa il faci sa planga
Prinde-l fara mila, prinde-l in stransoare
Modeleaza-l ca o bila, sa ceara indurare
Fa-l sa regrete ca din toate nasurile din lume
L-a ales tocmai pe al meu, sa fulgere, sa tune
Atunci aratatorul, mandru nevoie-mare
A zis ca invadatorul nu va avea salvare
Mandru ca este parte, o parte importanta
Din mana mea dreapta, cu stanga-mperecheata
Atunci grabit s-a dus, stiind ce trebuie facut
A intrat in nas si a vazut un muc tacut
Mucul s-a intors cu fata la aratatorul credincios
Iar degetul s-a indragostit pe loc si se uita sfios
Mucul nu era nicidecum un muc, cum ar fi banuit
Era o fata frumoasa, frumusete de neasemuit
Nu era un invadator barbar, continua sa citesti
Era o fata pe nume Degetica, printesa din povesti
Haha :)) asa ceva nu am mai citit niciodata :)) cel putin nu sub forma de poezie! Nice one, though 🙂
Baga bani daca vrei sa citesti si continuarea. 😉
Eu nu platesc pentru poezie 😀 Eu o simt! (Ce am zis-o p-asta)
Si din cauza asta poetii adevarati mor de foame.In loc sa duc o viata decenta, o sa mor singur si flamand intr-o garsoniera jegoasa din Rahova pentru ca lumea vrea doar poezie moca.
Exagerezi un pic.. Intr-adevar, poezia nu produce bani in Romania (si in general, peste tot), insa asta nu te impiedica sa nu fi singur. In fine, nu am vrut sa sune chiar mot-a-mot ca nu platesc pentru poezie, ci am vrut sa fiu “artistic” in exprimare. Cumpar carti in general, pentru ca citesc mai mult proza, iar poezie citesc de pe net sau din cartile pe care le am in casa -si am chiar foarte multe lasate mostenire de la bunicul meu, la randul sau poet-, deci nu sunt ignorant.
Ti-am desenat un nor de gand subtil
Fara sa stiu ceea ce-aveam de spus,
M-am aruncat in val ca un copil
Dar valul agresiv in larg m-a dus!
http://allexyanna.wordpress.com/2013/07/10/apus/
Asa cum vantul bate,
Cum pasarile ciripesc.
La fel iti spun in soapte,
Mereu, ca te iubesc.
Frumos!
Iubito, nu-nchide fereastra
si nici draperia n-atinge
sa intre in noi furtunoasa
si cea de pe urma-ntalnire