Lecția lui Bacovia

by Crisego

Agatha Grigorescu-Bacovia, povestind în cartea “Bacovia” despre soțul său, spune așa:

“- Ce de ochi încrustați pe evantaiul acestor păsări, exclamă o dată. Și ce nostim își poartă lira de pe creștetul capului. Prea mic față de atîta penaj…

Uneori păunul zbura în cel mai înalt dintre salcîmii din fundul grădinii, lăsîndu-și trena strînsă să atîrne pe ramuri. De acolo, din vîrf, arunca un țipăt strident, ce nu mai plăcea poetului.

– Ce ironie a naturii! În atîta frumusețe un chiot așa de urît! Gabriel voi să alunge păunul. Dar poetul îl opri:

– Nu speria pe prietenul meu! Dacă-i admir splendoarea, trebuie să-i suport și chiotul, dragul meu. Așa e și cu oamenii; să-i îngăduim și pentru unele defecte, nu numai pentru calitățile lor.

 

(Gabriel este fiul celor doi)

Advertisements