Noaptea. Joi spre vineri, pe la 3…

Noaptea….noaptea simt că sunt, în sfârșit. Noaptea, soarele tace, blocurile au un aer așa…absent, străzile la fel… Îmi pot auzi pașii. Nu mai există tentația să mă uit în jur, să observ diverse chestii.

Noaptea mă pot vedea pe mine însumi. Mă pot simți. Îmi pot da seama unde mă aflu cu adevărat, cine sunt și ce însemn eu.

Ziua nu pot gândi. Ziua mă plimb de nebun și nu-nțeleg nimic. E prea multă gălăgie, e prea mult haos, prea multă lumină…prea mult praf,  (sunt) prea multe obstacole. Noaptea, lumina felinarelor parcă face strada mai curată.

Noaptea e liniște, noaptea e un aer mai rece. Noaptea mă simt în siguranță.

Noaptea simt că pot să delirez. Să delirez cât vreau.

Sunt doar eu. Și atât! Ce rost are să…. Dar nu mai, lasă!….

~ by Crisego on July 4, 2014.

6 Responses to “Noaptea. Joi spre vineri, pe la 3…”

  1. Noaptea… ohh, daca n-ar fi noaptea… cum ar fi?!
    [m-am regasit in starile tale. congrats pentru scriitura.]

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: