Uneori, pe străzi umblă saci plini de oase putrezite, roase de un urât atât de crunt, încât îți vine să te nimicnicești pe loc. Să uiți, ba nu!, să nu fi știut niciodată că în lume există astfel de structuri motorii ce se erijează adesea în oameni…

Și-mi vine uneori să iau sacii ăștia, să arunc toate oasele putrezite pe asfaltul indiferent și să le rup în milioane de bucățele ce s-ar transforma apoi în praf…

Uneori, nimicnicia unor oase putrezite, roase de urât, mă face să mă înconjor de neant.

Mă simt atât de putred uneori!

 

 

 

Sursa imaginii: Pinterest.com

Advertisements

6 thoughts on “Nimicnicia unor oase putrezite, roase de urât

      1. Pai de ce cu totii? Ar fi de ajuns sa te autoexcluzi pe tine, si nu ai mai fi constienta de ceea ce se intampla in jur, bun sau rau… Doar ca nu putem, suntem dependenti de societate, oameni etc… Din pacate.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s