Elucubraţii târzii

Cu glasul şi gândurile înecate în lacrimi, mă roagă să-mi revin, să nu cedez, să lupt. Marasmul mă îmbrăţişează puternic, precum braţul neantului, iar de nicăieri, revin la suprafaţă tenebre pe care credeam că le-am călcat de mult în picioare. Renunţarea poartă în seara asta o rochie elegantă – îmi face avansuri precum cea mai josnică prostituată. Mă simt mizerabil. Sterp. Frivol. Gol. Plumburiu. Cancerigen-gălbui-purpuriu. Dezabuzat şi deleter. Mă apropii tot mai mult de Bacovia, de Cioran….

Regret, dar nu rezolv nimic. Vituperez destinul, dar destinul nu există – e doar eufemismul celor invinşi…. Aş vrea să mă pierd în alcoolul unei uitări universale, să mă reculeg pe partea cealaltă a cortinei, în adâncul celor mai întunecate culise…

Am obosit!

~ by Crisego on September 8, 2014.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: