Lucruri mărunte care contează și ne fac să ne simțim mari

by Crisego

Auzisem și citisem despre autism, însă nu ajunsesem să văd niciodată îndeaproape ce înseamnă cu adevărat. Începând de ieri, am pornit la drum într-un mini-voluntariat la un centru de copii cu autism. Nu știam ce să cred, la ce să mă aștept. Nu îi cunoșteam pe copii. Îmi era teamă să nu mă respingă. Ajuns acolo, am avut parte de surprize minunate.

Primul copil cu care am interacționat, la invitația mea de a da mâna cu el, mi-a sărit în brațe.

După aceea, o fetiță cu un zâmbet timid a intrat pe ușă. M-am dus să o întâmpin și m-a luat imediat de mână. Nu ratează nicio ocazie să (încerce) să ne ia în brațe, pe mine, dar și pe colegii mei. Zic să încerce, pentru că nu este ok să o răsfățăm prea mult cu aceste “recompense”.

O altă fetiță, o mogâldeață cu obraji pufoși, adoră să cânte și să danseze. Imediat cum îi punem piesa preferată, începe să se unduiască, să dea din șolduri, din picioare și din mâini, de parcă ar fi o adevărată divă.

Un băiat, un pic reticent față de mine inițial, mi-a acceptat până la urmă invitația de a ne juca de-a avionul. L-am luat în brațe și am zburat cu el prin toată încăperea. După vreo 3-4 ture, striga entuziasmat că mai vrea…

Sunt momente mărunte, mici, dar care ne fac să ne simțim oameni cu adevărat mari. În asemenea clipe, ne dăm seama că viața reprezintă mult mai mult decât ceea ce cunoaștem noi…

Mă gândesc, oare dacă acei copii au puterea să zâmbească, să fie naturali, să cânte, să danseze, să ne pupe, să ne ia în brațe….noi de ce continuăm să ne bălăcim în noroi, ca niște oameni mari ce suntem?!…