Oare ne mai amintim cum se râde?

Draga mea,

Ne-am cuibărit de atâtea ori sub aceeași lună, sub același soare, sub aceleași stele, sub același acoperiș, sub același cearșaf, sub aceeași plapumă, sub aceleași gânduri! Am visat de atâtea ori împreună cai verzi pe pereți! Am visat că vom schimba lumea, că vom avea totul, că vom îmbrăca universul în hainele create de noi, că nu vom cerși niciodată liniștea, căci liniștea ne era însăși definiția… Am mers de atâtea ori ținându-ne de mână prin Cișmigiu, Herăstrău, IOR, Kiseleff, Florilor, Circului, Național, Icoanei etc! Am străbătut de atâtea ori aceleași alei vechi și prăfuite, învelite în istorie și timp! Am vizitat atâtea locuri, ne-am minunat de atâtea ori, am tins de atâtea ori să ne prindem de nori și aproape că am reușit tot de atâtea ori, am dat naștere atâtor emoții, am învățat atât de multe împreună!… Ne-am fost atât de frumoși, atât de dragi, atât de îndrăgostiți, atât de simpli, atât de curajoși în timiditatea noastră!… Am depășit atâtea bariere împreună, am alergat prin atâtea ploi, am făcut și oameni de zăpadă, am scris atâtea scrisori, am zâmbit, am plâns, am sperat, am existat atât de frumos împreună, de atâtea ori!…

Acum, iubito, când am ajuns atât de departe, când ne aflăm pe cel mai frumos drum, când ne aflăm împreună în aceeași călătorie, când ne suntem atât de importanți, atât de dragi, atât de frumoși, oare ne mai amintim cum se râde? De ce nu mai râdem atât de des? De ce vedem atât de des partea goală a paharului? De ce ne lăsăm atât de des loviți de oamenii răi și urâți din jurul nostru?

Iubito, am visat odată un lucru minunat – am visat că am alături de tine o familie, un rost, un drum, un țel. Am visat că am găsit liniștea, căldura și siguranța unui cămin doar al nostru. Am visat două-trei mogâldețe cu ochi căprui și gropițe. Am visat o îmbrățișare care să dureze mii de nopți. Am visat totul, alături de tine. Dar știi ce e cel mai important? Încă nu m-am trezit. Visez, iubito. Visez întotdeauna. Vreau o familie, un cămin, un viitor, liniște, siguranță, căldură, încredere, îmbrățișări infinite. Vreau totul, alături de tine. Și știu că vom reuși!

Te rog, iubito, hai să ne amintim că putem să râdem, nu doar să zâmbim timid! Hai să râdem mai des! Mereu! Din orice!

Te iubesc și te voi iubi întotdeauna și îmi voi trăi visul, doar alături de tine, până la finalul clipelor mele.

Al tău pentru totdeauna,

“Bobobear”

~ by Crisego on September 17, 2014.

8 Responses to “Oare ne mai amintim cum se râde?”

  1. Cred ca iubita ta e tare norocoasa.😀

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: