Nu m-am mai sinucis de mult. Aproape că uitasem gustul sângelui fierbinte, aproape că uitasem cum este să agonizez în temniță. Consider că atunci când scriem, ne sinucidem într-o oarecare măsură. Atunci când scriem cu pasiune, ne sinucidem într-un mod artistic. În cel mai frumos mod posibil. Lăsăm sufletul să se scurgă printre gratiile unei coli albe și nu ne pasă dacă ne vom găsi cuvintele călcate în picioare de trecători indiferenți și reci. Pentru noi, scrisul nu este doar o plăcere. Este pasiunea de a zdrobi atât de frumos ceea ce nu poate fi atins fizic… Îmi era dor să scriu!

Iar tu, iubito, respiră-ți în continuare dragostea peste plămânii mei lacomi și lasă antiteza marasmului să ardă tot mai tare, să atingă eventual infinitul!

 

Advertisements

15 thoughts on “Îmi era dor să mă sinucid

  1. Cu cat mai profund scrisul cu atat mai apropiat de instinctele noastre. Si cand vine vorba de instincte… well, totul capata o alura irezistibila.

  2. In dfarsit gasesc pe cineva care vede scrisul ca pe o tortura de care sufletul nostru are nevoie. E ceva ce ma chinuie cumplit,dar la care nu pot renunta. Este ca si cum as bea din propria-mi otrava, dar iubesc aceasta otrava, uneori ma elibereaza, alteori ma adanceste in ganduri si depresii. Macar aflu ca mai sunt ca mine si altii

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s