Îmi era dor să mă sinucid
by Crisego
Nu m-am mai sinucis de mult. Aproape că uitasem gustul sângelui fierbinte, aproape că uitasem cum este să agonizez în temniță. Consider că atunci când scriem, ne sinucidem într-o oarecare măsură. Atunci când scriem cu pasiune, ne sinucidem într-un mod artistic. În cel mai frumos mod posibil. Lăsăm sufletul să se scurgă printre gratiile unei coli albe și nu ne pasă dacă ne vom găsi cuvintele călcate în picioare de trecători indiferenți și reci. Pentru noi, scrisul nu este doar o plăcere. Este pasiunea de a zdrobi atât de frumos ceea ce nu poate fi atins fizic… Îmi era dor să scriu!
Iar tu, iubito, respiră-ți în continuare dragostea peste plămânii mei lacomi și lasă antiteza marasmului să ardă tot mai tare, să atingă eventual infinitul!
Izbucniri 
Mi-era dor de pasiunea cu care ii scrii iubitei tale, mi-era dor de voi si de iubirea voastra… Sper ca sunteti bine amandoi.
Multumim frumos! Suntem foarte bine amandoi, din fericire. Va multumim inca o data! 🙂
frumos spus…
Multumesc!
Sunt total de acord cu tine.
Multumesc, domnule Etern Indragostit! 🙂
Bine ai venit!
Hehe. Ma faci sa ma simt mai important decat sunt. 😛 Multumesc pentru intampinare.
Cu totii suntem importanti! In primul rand pentru noi insine. Dincolo de proprii nostri ochi, de cele mai multe ori este redundant. Nu ai pentru ce!
Stii, unele insemnari ale tale reusesc sa ma “loveasca” exact acolo unde trebuie. 😀
Ma bucur ca spui asta! De aici, rezulta faptul ca scriu din tenebre… Daca nu as face-o, probabil ca totul ar trece neobservat si lipsit de esenta…
Cu cat mai profund scrisul cu atat mai apropiat de instinctele noastre. Si cand vine vorba de instincte… well, totul capata o alura irezistibila.
Word! 🙂
Reblogged this on Yolo and commented:
i like this post , so much , cause it describes myself and my dream to die
In dfarsit gasesc pe cineva care vede scrisul ca pe o tortura de care sufletul nostru are nevoie. E ceva ce ma chinuie cumplit,dar la care nu pot renunta. Este ca si cum as bea din propria-mi otrava, dar iubesc aceasta otrava, uneori ma elibereaza, alteori ma adanceste in ganduri si depresii. Macar aflu ca mai sunt ca mine si altii
Scrisul este probabil cea mai dulce otrava. Ne stoarce sufletele, dar totodata este singurul care ni le poate curata, in anumite momente…