Dezabuzare
by Crisego
Umblu desculț pe o alee crestată de biciul unui viscol venit din neant și mă opresc undeva pe margine. Catatonie. Simt fiecare celulă a gerului izbindu-mi trupul cu ura sclavilor din Georgia secolului XIX. Un marasm inefabil se prelinge pe ceea ce altădată se numea suflet; sau psyche, dacă ne întoarcem cu fața către greci… Descompunerea și-a părăsit spațiul oniric și a atins apogeul, călcând sfidător peste cadavrul ce încă se mai erijează în vietate… Frivolitate de o insolență patibulară…
Izbucniri 