Căpruiul sufletelor născute pentru a se întâlni

by Crisego

Ochii ei continuă să fie un mister pentru mine. I-am privit de atâtea ori și am umblat atât de mult pe câmpurile ce se întind la poalele căpruiului din interior, însă parcă niciodată nu ajung să îi cunosc destul. Sunt întotdeauna mai calzi, mai frumoși, mai strălucitori, mai vii, mai blânzi. Are ochii îngerului care a coborât din Cer și și-a primit aici aripile, având datoria de a mă învăța zborul. Ea este femeia! Ea este îngerul! Nu există îngeri, nu există femei! Există îngerul, există femeia!

Dincolo de ochii ei – neant. Necunoscut. Infinit tulburător. Frică. Singurătate. Rătăcire.

Iubirea nu se învață la școală. Nici pe stradă, nici oriunde altundeva. Iubirea se întâmplă deodată și se trăiește, aici și acum, cu speranțele îndreptate către viitor.

Fericirea nu se vinde la tarabă. Fericirea se naște în noi și se împarte – printr-un zâmbet, printr-o atingere, printr-o privire, printr-o șoaptă, printr-un gând, printr-un sărut, printr-o îmbrățișare, printr-o iubire, prin liniște, prin amândoi-ul de toate clipele.

Dar ce sens mai au cuvintele?!

Te iubesc și îți mulțumesc că ești, că îmi ești, că ne suntem!