Îmbrățișarea ta avea aromă de Tibet

Îmi place să te strâng în brațe cu setea Bărăganului lui August și să mă privesc în oglindă…. Căpruiul mă face să mă simt un barbat norocos. Cel mai norocos!

Aș vrea să fie noapte, să întindem mâinile spre Cer și să culegem toate stelele, după care să modelăm un Soare, ca din plastilină. Să tac sub vraja tunetelor tăcute din pieptul tău, să simt adierea ușoară a frumosului și să visez marea, plaja, scoicile și valurile noastre…

Aș vrea ca brațele mele să îți șoptească cel mai pur “te iubesc” și să îți spună că îmi pare rău că uneori nu am știut să fiu un om frumos…

Îmi este dor de Tibetul îmbrățișărilor tale…

Te iubesc! Acum, mâine, mereu!

Ești singura și ultima mea adresă!

~ by Crisego on January 31, 2015.

2 Responses to “Îmbrățișarea ta avea aromă de Tibet”

  1. Frumos poemul🙂 felicitari!

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: