Îmi este dor să reînviem la malul izbucnirilor reci
by Crisego
Îmi este dor de ochii tăi frumoși, căprui, calzi, care, deși sunt tot mai triști, nasc fericiri în ochii cu care te privesc mereu fascinat, mereu dezarmat, mereu tăcut, mereu însetat de liniștea pe care nu o pot sorbi decât de pe buzele irișilor tăi cu care îmi săruți ființa…
Îmi este dor să ne desprindem picioarelele și sufletele de pe asfaltul sepulcral și să aterizăm pe nisipul ușor rece și umed de la malul nopții lui septembrie, unde să stăm întinși pe spate, să privim cerul plumburiu și să ascultăm tristețea și singurătatea pe care pescărușii le urlă atât de sfâșietor… Îmi este dor să mi se sfărâme sufletul pe o bucată de hârtie, acolo pe nisip și să visez himere îmbrățișate de realitate…
Mi-e dor de scoicile aspre care gem atât de cutremurător atunci când pășim pe lângă ele cu tălpile noastre ușoare, de copii liberi, parcă strigându-ne să le adunăm pe toate într-un buzunar secret la piept…
Îmi este dor de fiori pe care nu i-am simțit niciodată și abia aștept să reîmbrățișez trupurile reci și ude ce se înalță dinspre depărtări și se izbesc de mal și de stânci, obosite și totuși mereu mândre…
Îmi este dor să reînviem.
Izbucniri 
Ce frumos…Cred ca prietena ta trebuie sa fie mandra de tine. Ma gandesc ca aceste postari isi au inspiratia din izvorul nesecat al dragostei. Felicitari!
Multumesc, Diana! Intr-adevar, aceste postari isi alfa inspiratia in izvorul nesecat al dragostei, insa iti spun sincer ca nu prea stiu/nu prea pot sa scriu cand sunt fericit. Poate ca m-am obisnuit sa scriu foarte mult trist(ca am scris mai mult cand eram trist), iar acum mi-a ramas “defect profesional”. De multe ori imi imaginez situatii/povesti/persoane, doar pentru a crea o poveste trista, cu iz neuronal/schizoid etc. Am o atractie speciala fata de drama, fata de tulburarile de comportament etc.
Multumesc inca o data!
Imi place cum vezi valurile, ca pe niste ,,trupuri reci si ude”!
🙂 Ma bucur sa “aud” asta