Poezia nu iartă pe nimeni

Poezia este a celor ce au nevoie să moară pentru a rămâne vii…

Probabil cel mai bun motiv pentru care iubim poezia este acela că menține actuală legătura noastră cu viața, care este, de altfel, singurul motiv și singurul vinovat pentru moarte…

Existența noastră nu este decât o poezie. O poezie ce se sfârșește în clipa în care o ultimă lacrimă se va fi risipit la căpătâiul unui mormânt…

Ne naștem fără niciun talent. Pe măsură ce creștem, învățăm să citim și să scriem, învățăm să plângem, să zâmbim, să sperăm, să iubim, să suferim. Un lucru este sigur – oricât de tare am cunoaște limba prozei, limba în care vorbesc fericirea și iubirea, în clipele ultime nu vom mai cunoaște decât un idiom – acela al poeziei, care este specific suferinței și singurătății; căci dincolo de orice consolare, moartea înseamnă suferință și singurătate…

~ by Crisego on February 11, 2015.

4 Responses to “Poezia nu iartă pe nimeni”

  1. Eu iubesc poezia pentru ca este refugiul inimii si al intelectului. Desi Ion Barbu spunea ca poezia nu trebuie sa transmita sentimente,trairi,ci idei, nu cred ca poti patrunde o poezie fara vreun sentiment. Este imposibil. Orice cuvant este transfigurat de sentimente, iar ideea este alcatuita din cuvinte.
    Chiar daca moartea inseamna suferinta si singuratate, este atat de dulce poezia ! ^_^

  2. Poezia e suflet, e trăire, ești tu….😉

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: