Brațele noastre se întâlniseră atunci
și se-aruncaseră la rândul lor
unele în brațele celorlalte,
formând un cerc uriaș
cu raza pornind din suflete
și sfârșindu-se acolo,
în nesfârșitul infinit al timpului nostru.
Advertisements
“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran
foarte adânc sună filozofia poeziei tale…scurt si cuprinzator…zi frumoasa cu multa inspiratie
Multumesc frumos si bine te-am gasit pe acest blog. Multumesc asemenea! O zi frumoasa!
succes in tot ceea ce faci….zile senine sa ai
Multumesc! Sa fie! Asemenea iti doresc si eu tie! 🙂