Sânge rătăcit printre fire de nisip

Mi-aș mai dori doar să ajung la malul lumii, să privesc răsăritul și apusul cum se sting repetat și să îmi îngrop lacrimile sub nisipul rece și ușor umed, într-o zi de mijloc de aprilie…

Dezabuzare. Marasm sepulcral. Haos înzorzonat. Zâmbete ce se pierd tot mai departe în ceață. Zâmbete ce zbiară să devină doar reminescențe. Apogeu indomptabil.

Uneori mă simt ca și cum aș fi însuși regretul. Regretul de a mă fi născut cu vocația frivolității și redundanței erijate în plasmă și elemente figurate…

~ by Crisego on April 16, 2015.

9 Responses to “Sânge rătăcit printre fire de nisip”

  1. Ce frumos ai scris și foarte plăcut de citit

  2. Frumos spus!🙂
    Poza nu e cumva din ” Cioran – Pe culmile diperarii ” ?

  3. Contează mult cum alegem să privim. Și cum alegem să privim, așa ne simțim. Scrisul este o exteriorizare și cred că el ne-ajută să ajungem la un echilibru. Spor pe mai departe!🙂

  4. Am vazut ca sunteti deja la mare..🙂
    O dorinta indeplinita. Distractie placuta!🙂

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: