Amintiri despre mâine
by Crisego
Aș vrea să fim atât de fericiți, încât să uităm că suntem fericiți. Fericirea pură nu se conștientizează, ci se absoarbe, se trăiește, se devorează fără ca timpul sau spațiul să existe. Fericirea este inefabilă. Aș vrea să ne rătăcim de rațiune și să cutreierăm fără sfârșit, spre oriunde și totuși spre nicăieri.
Aș vrea să fim atât de fericiți astăzi, în fiecare astăzi, încât ziua de mâine să nu mai existe. Fiecare mâine ar deveni astfel o mică parte a unui astăzi fără sfârșit. Fericirea s-ar subînțelege prin simpla existență a două suflete ce respiră din aceiași plămâni.
Moartea ar deveni o formalitate. Un repaos înaintea reprizei secunde, eterne.
Aș vrea să ne întindem pe spate și să transcendem tavanul, să privim Luna și Stelele și să depănăm amintiri de mâine.
Izbucniri 
…fericire infinita … 🙂
Multumesc asemenea! 🙂
Foarte frumos scris!
Multumesc frumos, Marlena! 🙂
Buna! Te invit sa participi la mini-provocare https://copilulcerului.wordpress.com/2016/01/29/provocare-liebster-blog-award/
daca vrei arunca o privire aici 🙂
Buna. Iti multumesc pentru invitatie, insa voi spune pas, pentru ca, sincer sa fiu, de exemplu am stat la distanta de restul lumii ca sa zic asa in ultima vreme. Nu mai am nici blogroll si nici nu am mai tinut legatura cu alti bloggeri asa cum o faceam in trecut. Nu as avea catre cine sa dau provocarea mai departe. Dar, iti multumesc oricum! 🙂
Inteleg si nu e nici o problema ^.^
Multa inspiratie in continuare!
Multumesc asemenea! 🙂