De ce unii oameni sunt veșnic triști…
by Crisego
Suntem fire de gând în Ființa imensă care este viața. Uneori, suntem slabi. Uneori, agoniile ne obosesc și ne fac să renunțăm. Îmi imaginez un om trist, pustiit, rătăcit. Ajuns la finalul răbdării față de sine, comite singurul gest care i-ar putea oferi sentimentul de demnitate și eliberare. Se sinucide și lasă în urmă un bilet pe care scrie “îmi pare rău”, scurt, fără nimic în plus. Ajuns pe meleagul altor universuri, de undeva de departe, privește către ceea ce a rămas din ceea ce odată însemna familia sa. Părinții, frații, prietenii îl plâng și îl vor înapoi. Sunt devastați de durere. El, cuprins de remușcări, trăiește o nouă dramă. Cum a putut renunța atât de ușor! De data aceasta, nu se mai poate sinucide…
Cred în reîncarnare. Nu îmi pot imagina că viața poate exista fără ca eu să o conștientizez. Cred cu tărie că voi trăi în continuare, dar în alte dimensiuni, prin alți ochi, fiind predispus la diverse experiențe, în funcție de ceea ce fac sau gândesc în această viață. Fie recompensă, fie pedeapsă…
Consider că sufletul celui rătăcit și acum golit de orice urmă de viață, ajungând într-un nou trup, nevinovat, continuă să simtă durerea celor ce îl plâng pe cel plecat… Doar așa îmi pot explica tristețea și melancolia pe care unii oameni le poartă cu ei încă de la începutul vieții… Suntem suma sfâșierilor care ne-au luminat sau întunecat trecutul…
Izbucniri 
Vreau, aleg sa “cred” intr-un transfer de experienta, intelepciune, dorinta de implinire prin fapte bune si realizari in jurul nostru, dupa putinta, in cercuri din ce in ce mai largi, incepand cu “jumatatea” (relatie care pe termen lung e intr-o permanenta constructie, de ambele parti) si nu in ultimul rand, transferul de dragoste, macar pentru cei apropiati, daca mai mult nu suntem in stare! Personal nu am ajuns inca la stadiul sa-mi iubesc si neprietenii, cred ca nu e dat orcui sa ajunga la aceasta
performanta. In ceea ce priveste “reincarnarea”, dupa cum sti, incerc sa ma dezobisnuiesc de ea, inca din aceasta viata! 🙂
:d e bine sa te dezobisnuiesti de reincarnare cateodata :d