Cum am “câștigat” o pereche de căști de 350 de euro în auto-izolare

by Crisego

Sunt pasionat de muzică. Printre altele. Îmi place să ascult muzică la volum mare, îmi place să călătoresc cu căștile pe cap și să fiu astfel singur, departe de toți, doar eu cu gândurile mele. Din păcate în această perioadă călătoriile sunt o adevărată fantasmagorie, dar să facem abstracție …

Acum vreo zece ani, am cumpărat primele mele căști over-head. Erau niște căști de duzină, marca Philips parcă, arătau precum căștile acelea de la call-center, micuțe și fragile. Au costat vreo 20-30 de lei, dar pentru ipod-ul meu la mâna a doua erau de ajuns. Și chiar se auzeau tare. Era tot ce îmi păsa atunci.

Mai târziu, am trecut la o pereche de Sennheiser (model HD-439). Acestea au fost primele mele căști “adevărate”. Au costat cam 200 de Ron și le-am folosit mai bine de 2 ani, nu mai știu exact cât, dar și-au făcut treaba excelent.

În 2016 am cumpărat o pereche de Beats Mixr (aici deveneam deja “pretențios”. Nu mai vroiam doar să își facă treaba, vroiam să arate bine, să arate cumva Pro. Prețul la vremea respectivă era cam 1000 de Ron). Le-am ținut un an de zile, după care am primit cadou primele mele căști high-fidelity, cu adevărat profesionale aș spune, o pereche de Bowers & Wilkins P7 (modelul cu fir, fără wireless). Prețul lor era cam 1300 de Ron, la reducere. Normal, peste tot costau cam 1600. Le-am ținut și pe acestea un an de zile, după care, având planuri mai mari, vrând să trec la nivelul următor (adică wireless), am făcut o investiție de 1650 de Ron într-un model mai nou de la Bowers & Wilkins, PX. Nu am cerut niciodată bani pentru căști, nu am făcut nicio combinație, nu am amanetat nimic, ci am ales să investesc o mică parte din munca mea în ceva ce mă pasionează. Multă lume poate ar spune că e absurd, dar dacă din ceea ce câștigi lunar, îți oferi “luxul” de a te “răsfăța” cu 5-10 %, fără a avea alte mofturi, “vicii” sau “aroganțe”, consider că este chiar sănătos. Decât să muncesc precum un robot și să fiu frustrat că doar muncesc, mai bine investesc în micile mele de fericire personală.

După un an și jumătate de folosire, mă gândeam să le vând, nu pentru a face vreun upgrade, ci pentru că mă plictisisem. Nu mai simțeam același entuziasm. Doar că lucrurile s-au legat cumva și, odată cu această pandemie de coronavirus, a trebuit să renunț la ideea de a le vinde. Nu aș fi avut cum să mă întâlnesc cu un posibil cumpărător, iar lucrând de acasă îmi sunt chiar foarte folositoare. Acum, după o lună de telemuncă, nu mai am absolut niciun gând să le vând și simt că le-am câștigat. Dacă nu le-aș mai fi avut, cu siguranță mi-ar fi părut rău, pentru că am investit nu doar bani în sine, ci am investit timp, muncă și pasiune. Le voi păstra până când vor spune ele STOP și mă voi bucura în continuare de fiecare zdrăngăneală din timpane.

Cam aceasta este povestea mea audiofilă. Voi ce pasiuni aveți? Ce vă face pe VOI fericiți, în afară de familie, sănătate, job? Ce vă face să vă simțiți bine voi cu voi înșivă/însevă?