Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Category: Audio-video

Ce melodii am ascultat în ultima vreme…

Din lipsă de idei lirice și epice sau din simpla dorință de a rămâne cumva aproape de sentimentul pe care îl am atunci când împart cu voi o bucățică din sufletul meu, iată, postez câteva melodii pe care le-am ascultat obsesiv în ultima vreme.

… și multe altele. Am descărcat (legal, prin abonament Apple Music, nu piratat:P) zeci de albume in telefon, majoritatea metal/powermetal/doom și îi delectez zilnic pe călători în RATB cu muzica din căști :))

Va las si cateva poze cu “25 cele mai redate melodii” 🙂

Advertisements

A te naște fiindu-ți dor…

Vrând să călătoresc spre meleaguri unde nu am mai fost de ani de zile, am considerat că Mia Martini este cea mai bună soluție. Am “cunoscut-o” în Sicilia, acum 8 ani, când am ascultat melodia Cu’mme, iar de atunci mi-a rămas în suflet. Astăzi, căutând aceeași melodie, pe care o știu în două variante (prima este cea menționată anterior, varianta live, solo, iar a doua este duetul cu Roberto Murolo), am hotărât să caut de asemenea mai multe melodii de la acesta din urmă. Roberto Murolo este un artist napoletan, așa că dialectul (sau poate chiar limba, de ce nu) este unul cu totul special. După două-trei-patru melodii și un album întreg descărcat instantaneu în telefon, mi-am spus că trebuie să ajung la Napoli. Ascultând cuvintele, fug cu gândul spre fado (de altfel, napoletana, ca și siciliana, îmi par că seamănă incredibil de bine cu portugheza, cel puțin ca pronunție) și mă cuprinde un fel de dor de ceva ce nu am trăit niciodată. O neliniște care vine din teama că niciodată nu voi putea învăța cu adevărat acel dialect și că oricât mi-aș dori nu aș putea nici măcar pentru o clipă să trăiesc în vremurile de acum 50-60-70 de ani, atât de frumos prezentate în filmele vechi, ce abundă de boemie. Este exact sentimentul pe care îl avem când ne este dor de cineva plecat de multă vreme dintre noi și nu putem nicicum să îl revedem… De asemenea, mă doare faptul că nu am deprins niciodată vreun talent artistic, cum ar fi cântatul la chitară sau, de ce nu, cel vocal. Simt că sunt cumva prins într-o închisoare a mediocrității și a limitării. Ăsta sunt, aici m-am născut, în aceste vremuri, iar trenul a plecat de mult. Îmi rămâne doar să mă cufund în continuare în aceste romanțe minunate desprinse cu siguranță din alte vremuri…

 

“Oh, the dreamers may die, but the dreams live on”

That kind of mood.

Se-apropie viitorul, se-aude, se vede…

“Gândurile mi le ridic în lume”… și rămân rezemat cu cotul pe nemuritorul copac al poeziei.

Nichita, un om special!

“Se-apropie viitorul, se-aude, se vede”…

Acel moment când descoperi că îl cunoști pe artistul pe care îl apreciezi de foarte multă vreme

Îmi place rapul. Ascult rap de vreo 10 ani și am preferințe destul de variate – ascult Kazi Ploae, dar și Jedi Mind Tricks. Mafia și 2pac. Flou Rege și Keny Arkana. Nimeni Altu’ și Das Efx. Lista poate continua multă vreme.

De mai bine de un an, am descoperit un artist tânăr din Constanța – un fel de tărâm magic al rapului românesc, plaiul unde se nasc aștri în domeniu – și i-am ascultat periodic muzica. L-am recomandat prietenilor, fratelui meu, cunoștințelor. Eram mândru de descoperirea mea. Zilele trecute chiar ascultam pe repeat  în căști una dintre piesele sale. Aseară, scroll-uind pe internet, am descoperit o poză cu respectivul, alături de numele său real, nu cel de scenă. Am avut un déjà vu – băi, cred că e tipul cu care vorbeam acum câțiva ani pe mess despre versuri, de rap, de carti, cu care împărțeam expresii alambicate și cuvinte folosite doar în cărți vechi. Ulterior, am primit și confirmarea – el este!  Ce surpriză! După vreo patru ani în care am vrut să dau de el și nu prea reușeam -deh, s-a demodat messengerul-, iată că am dat acum, în cel mai surprinzător mod posibil. Sunt mândru că și-a îndeplinit visul de a face rap. Sper să se țină de treabă, căci are talent cu carul.

Bravo, omule! Ai reușit!

Povestea lui Denali. (Denali’s story)

“When someone you love walks through the door, even if it happens five times a day, you should go totally insane with joy.”

“Atunci când cineva pe care iubești apare pe ușă, chiar daca se întâmplă de cinci ori pe zi, ar trebui să înnebunești de bucurie”

O poveste emotionantă despre prietenie, viață, moarte, bucurii simple, spusă din perspectiva unui câine…

Drumul spre succes

“Orice om, dacă e cinstit, recunoaște că speră să aibă succes. E o ipocrizie să spui domne’ nu mă interesează, eu îmi văd de treaba mea… Nu, toată lumea vrea succes. Am observat însă, pe bază de experiență, că cei care sunt obsedați de tema succesului de obicei ratează, sau chiar când îl au sunt nefericiți, de unde rezultă că e ceva în reprezentarea noastră spre succes care nu e integral satisfăcător. Chiar când ai succes, îți dai seama că ai o mulțime de alte motive să nu fi integral fericit. Aș spune mai întâi că trebuie să ne ferim să identificăm succesul cu fericirea.”

Fotografia articolului o puteți găsi aici!

%d bloggers like this: