Mood
And we run
And we run
And we run
And we run
And we run
And we run
And we run
Until we break through
And we run
And we run
And we run
And we run
And we run
And we run
And we run
Until we break through
Am crescut ascultând și văzând la televizor videoclipul piesei No Good, care mă fascina și mă speria în același timp. Am iubit – de la distanță – și încă iubesc trupa asta. De câteva ori The Prodigy au venit și în România, dar din diverse motive nu am putut ajunge. Odată nu am știut, odată fusese vorba că vin și ulterior s-a spus că nu mai vin (pentru ca până la urmă să vină)… Întotdeauna am lăsat pe data viitoare și am trăit cu gândul că abia aștept să merg la Prodigy. TREBUIE SĂ MERG. VISEZ SĂ MERG. Din păcate, iată, acest vis nu se va mai putea împlini niciodată. Chiar dacă trupa își va continua activitatea, Keith Flint era jumătate din trupă, dacă nu mai mult… nu ar mai avea niciun farmec.
Îmi cer mie însumi iertare pentru că mi-am răpit ocazia de a vedea și asculta live niște legende …. Orice concert voi vedea în viitor, simt că voi avea mereu senzația “și totuși, nu se compară cu ce ar fi însemnat un concert Prodigy”…
Odihnește-te în pace, Legendă!
Today’s mood 🙂
De la ora 9 până la 14 a fost pe repeat.