Vând cărți (filosofie și nu numai)

Întrucât doresc să cumpăr o carte care este destul de scumpă în librărie, și anume un volum colectiv al celor trei Caiete ale lui Cioran, m-am gândit să fac un pic de curățenie în bibliotecă. Așadar, vând următoarele cărți:

Immanuel Kant – Critica Facultății de Judecare (25 ron)
Aristotel – Metafizica (25 ron)
Isaiah Berlin – Cinci eseuri despre libertate și alte scrieri (20 ron)
Jack Bowen – Fascinația ideilor (20 ron)
John Updike – Teroristul (15 ron)
Jordi Punti – Bagaje Pierdute (15 ron)
Emil Cioran – Caiete – vol 1,2,3 (25 ron per bucată/60 ron împreună)

Prețul, în cazul achiziției mai multor cărți, este discutabil.
Cărțile sunt ediții recente, foarte îngrijite, prezentând doar urme ușoare de uzură, ca efect al depozitării în bibliotecă (vezi pozele cu Caietele lui Cioran)

Pentru detalii, loc de întâlnire etc, putem discuta aici, în secțiunea de comentarii.

Spor la citit!

Cam așa stă treaba (Fotbalul continuă să mă inspire)

“-Și, ești bun de ceva?, m-a întrebat.

-Nici nu mă obosesc să-ți răspund!

-Suporterii echipei adverse te huiduiesc și te înjură?

-La naiba, da.

-În regulă. Înseamnă că ești destul de șmecher, mi-a răspuns și n-am uitat asta niciodată.

Oricine e cât de cât de cât bun are parte de huiduieli și vorbe urâte. Așa stă treaba.”

(Zlatan Ibrahimović, în cartea sa, “Eu sunt Zlatan”, povestind despre începutul carierei sale la Ajax Amsterdam, la începutul anilor 2000)

Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani – Lev Tolstoi

Pentru că recent am adăugat câteva cărți noi în bibliotecă, printre care și “Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani” și întrucât am început să citesc din aceasta din urmă, m-am gândit să împărtășesc două paragrafe care mi-au atras atenția în mod deosebit.

Menționez că aceste rânduri sunt scrise în anul 1907.

“Mi l-am amintit atât de viu pe dragul băiețel Nikolașa, încât mi s-a părut că eu sunt el, că zâmbesc cu zâmbetul lui, că îmi strălucesc ochișorii lui. Așa se întâmplă când iubești. Oare aceasta nu e o dovadă clară că în noi trăiește un singur duh și că iubirea anulează separarea?” (17 martie)

“Eu nu sunt numai eu, L.N. cel în carne și oase, de la naștere până la moarte, ci eu, chiar și din punct de vedere trupesc, sunt manifestarea corporală a tuturor strămoșilor mei la nesfârșit și veriga de legătură între ei și urmașii mei, tot la nesfârșit: Eu sunt sclipirea de-o clipă a ceva.” (17 martie)

Update pentru colțul filosofic

După update-ul primit, colțul filosofic arată cam așa.

IMAG3092

Noii locatari ai bibliotecii sunt:
-Friedrich Nietzsche – Ecce Homo
-Emil Cioran – Caderea în timp
-Lucian Blaga – Aforisme
-322 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea
-Constantin Noica – Jurnal de idei

Pe lângă aceștia, a mai sosit un locatar și în partea de beletristică a bibliotecii. Acesta este John Steinbeck – Șoareci și oameni

Unii dintre noi ne naștem pentru a ține locul unor amintiri

S-a nimerit să fiu cel mai mic și să vin între cei de același sânge ai casei întâmpinat oarecum cu dor. Trebuia să umplu un gol. Acesta era sentimentul familiei înainte de a mă naște; o nădejde fierbinte că voi putea să umplu un gol. Într-adevăr, mă ivisem în lumea luminii după o tristă întâmplare, asupra căreia Mama și cu Letiția, sfâșiindu-și ființa, vărsau lacrimi de câte ori inima lor se întorcea fără izbăvire spre acele timpuri. Câteva luni mai înainte de a-mi lua locul hărăzit printre văzute și nevăzute, o surioară, ultimul copil înainte de mine, pe nume Lelia, mai trăia încă. Fetița nu avea decât doi ani. Într-una din zile mica viață a fost curmată printr-un accident. Mi se povestea de multe ori că Lelia a fost o făptură dulce, vioaie nespus și frumușică (Mama în miniatură), o jucărie însuflețită, a cărei cea mai mare bucurie era să facă “servicii” tuturor din casă: să aducă un pahar, un prosop, să scoată o gheată de sub pat, și pe urmă încă una, să te întrebe ce poftești și să surâdă. Într-o înainte de amiază, servitorul, cu gândul la treburile sale, luă de pe sobă, în bucătăria de vară, un vas mare cu apă clocotită, și-l puse jos. Într-o clipă, ce-a durat atât cât servitorul se mai întoarse o dată spre sobă, fetița, care-și încerca zburdălnicia prin bucătărie ca-ntr-un ostrov fără primejdii, se răsturnă, împiedicându-se în propriii pași, peste buza de metal, în vasul cu apă fierbinte. Fetița fu dezbrăcată de rochița ce aburea, arsurile au fost gâtuite cu un ulcior de apă rece. În zadar. După vreo câteva zile Lelia călca prin ținuturi de taină, stoarsă de chinuri cumplite, sporite și de-un pojar ce se pregătea să izbucnească. În bunătatea ei, Lelia credea că nu e voie să scoată un scâncet, și răspundea suferinței cu un surâs pe care l-a dus cu ea și în moarte. Câteva luni mai târziu mă înființam ca să țin locul unei amintiri. Înființarea mea a fost însă o dezamăgire, căci cu masca mea bătrânicioasă nu puteam în nici un fel să suplinesc surâsul unei făpturi de vis. – Lucian Blaga, “Hronicul și cântecul vârstelor”

Se întâmplă adesea să încercăm sentimentul că ne-am născut pentru a umple un gol… Am simțit uneori fiorii acestor gânduri, însă fără putința de a îmi oferi vreun răspuns….

Ce cărți îmi recomandați?

Aș vrea să citesc mai multe cărți care să ilustreze viața din închisori, cazuri reale eventual, autobiografii, biografii, cărți dramatice etc. Am citit “Viețașii de pe Rahova”, citesc “Amintiri din casa morților”, am citit “Sunt un evadat”, iar acum sunt în căutare de alte recomandari. Idei?!

Mulțumesc! 🙂