Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Category: Cuvinte îngropate și dezgropate

Universul poetului

O cameră goală,
plină de absență,
un suflet pustiu,
vise pierdute…
O fereastră către neant,
un tavan ce prezintă un cer sinistru,
pereți murdari de pustiu,
un univers sângerând,
strigăte neauzite…
Perfect!
O tristețe perfectă;
fără ea, cum ar putea scrie poetul?

(Iunie 2012)

Advertisements

Ninge-n cimitir

Ninge-aiurea, fără sens
Și parcul stă drept cimitir
Și ninge-ntr-una, tot mai dens
Destinul e tot mai șalvir.

Se înserează în curând
Și morții ies din cimitir
Se-adună-aiurea, toți, în gând
Și trag în mine ca la tir

Mă urmăresc imagini moarte
Și cimitiru-i tot mai gol
Văd morți, dansează, mai departe
Și ninge-ntr-una, benevol

(Ianuarie 2012)

%d bloggers like this: