Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: aniversare

Aniversarea blogului meu

You registered on WordPress.com 3 years ago!

Thanks for flying with us. Keep up the good blogging!

Astăzi se împlinesc așadar trei ani de când am creat acest blog. De scris, am început sa scriu pe el dupa vreo jumătate de an. Însă, la un moment dat, am șters toate articolele de dinainte de 11 iulie 2012, pentru ca atunci am cunoscut-o pe iubita mea și nu am dorit să mai păstrez niște morți în casa mea…

La mulți ani blogului meu, așadar! 🙂

Maya a împlinit 1 an

La mulți ani, Maya, și la multe sanii de tras! 😀

(Imaginile sunt de astăzi)

Paradox sau pseudo-dragoste de poezie?

Observ cu o doză de oarecare răzvrătire faptul că românii au devenit brusc culți, boemi, poeți și fini amatori de frumos. Observ că s-au umplut blogurile de poezii eminesciene, observ că Eminovici (ca să fim corecți) este brusc adulat de mulțime și că românul nu mai moare de foame, ci de dragul Luceafărului. Ei, dar stați, că nu am nimic cu nimeni! Fiecare e liber să iubească ce vrea, pe cine vrea, cum și când vrea. Fiecare este liber să iubească sau nu poezia. Ce mă intrigă pe mine este faptul că timp de un an de zile nimeni nu pomenește nimic de poezie, timp de un an de zile poezia și amatorii de poezie sunt subiecte de caterincă pentru “rebeli”, iar acum “rebelii” se transformă în romantici și postează cel puțin o poezie sau un vers de-al lui Eminescu pe facebook. Dintr-o dată, suntem cu toții cunoscători și degustători…

În fine, eu rămân oricum la Nichita Stănescu și Bacovia…

169 de ani de la nașterea lui Friedrich Nietzsche

“Ai nevoie de haos în sufletul tău pentru a da naştere unei stele”…….

A se lua aminte!…

Imaginar

Un domn îmbrăcat umil, trecut de vremea tinereții, își vede un vechi prieten pe trotuar, în apropierea casei sale, alergând de zor cu un trandafir în mână, îmbrăcat destul de elegant.  Un pic surprins de întâmplare, domnul îmbrăcat umil îl întâmpină pe cel îmbrăcat elegant: “Hei, ce faci? Cu ce ocazie, atât de gătit?”. Răspunsul nu întârzie să apară: “O mai ții minte pe soția mea? A murit acum 10 ani de zile, însă o simt în fiecare zi atât de aproape! Parcă și acum m-ar privi… În fiecare an, în ziua aniversării noastre, mă îmbrac frumos, cumpăr un trandafir și fug spre locul în care am cunoscut-o acum 60 de ani. Asta mă face să îmi aduc aminte de cât de frumoasă era, de cât de tineri și timizi eram amândoi… Eram doar un puștan de 21 de ani și fugeam, cu un trandafir roșu în mână, de teamă să nu întârzii, ca nu cumva să își facă o părere proastă despre mine… Atât de frumoasă era! Și cum mă aștepta acolo cuminte!… Cât de mult o iubesc! Și cât de dor îmi e de ea!……….Mă bucur enorm că te-am văzut! Să o saluți te rog pe doamna ta din partea mea! Ești un norocos, să ai grijă de ea câte zile vei mai avea!…”……

365 de zile în paradis

Sincer, chiar nu știu ce și cum să formulez. Sunt atât de fericit, încât cuvintele și-au pierdut parcă orice sens. Au trecut 365 de zile din clipa când ți-am sărutat pentru prima oară buzele dulci și moi, din clipa când ți-am mângâiat pentru prima oară chipul și mâna ușoară, din clipa în care ți-am dedicat prima poezie. 16 iulie 2012 a fost, este și va rămâne întotdeuna întipărită în suflet și în minte drept cea mai frumoasă zi, ziua în care fericirea s-a cuibărit la pieptul meu. Mi-aduc și-acum aminte cât de emoționat eram atunci, în timp ce-ți recitam versurile presărate cu sentimente nobile. Doamne, și cât de frumoasă erai! Cât de drag îmi era parfumul tău – îl simt și acum – și cât de strălucitori îți erau ochii! Azi, ești tot mai frumoasă, parfumul tău miroase tot mai frumos, iar ochii sunt din ce în ce mai strălucitori. Fiecare zi este un nou prilej de a-ți spune cât de mult te iubesc, de a-mi striga dragostea astfel încât să o audă și să o poată exprima chiar și generațiile viitoare. Fiecare apus aduce o nouă noapte liniștită, iar fiecare răsărit aduce o nouă speranță. Știu, poate în clipa asta nu sunt cel mai talentat “orator”, însă promit că ceea ce exprim sunt de fapt șoaptele sufletului meu.

Ce bine e să am un subiect pozitiv despre care să scriu! Ce bine e să las în spate lanțurile ce m-au ținut legat atâta vreme, ce m-au făcut să închid ochii și să nu vreau să nu mai văd ceea ce e în exterior, să mă înfrățesc cu nebunia și schizofrenia, să mă tem de mine însumi și de tot ceea ce aș putea crea, să mă feresc de oameni ca de acid sulfuric! Ce bine e! Iată, azi scriu despre zâmbete. Un subiect frumos, un subiect care, prin simplul fapt că este discutat, aduce un zâmbet pe buze. – Fragment dintr-un articol mai vechi, articol scris la începutul poveștii noastre (24 iulie 2012)

Îți mulțumesc sincer, scumpa mea! Îți mulțumesc din suflet pentru că liniștea, dragostea și speranța au devenit sinonime ale ființei mele. Îți mulțumesc pentru că îți trimiți zâmbetul să îmi învelească sufletul în fiecare seară, pentru că de un an sunt pieton al aerului. Te iubesc enorm, iar faptul că ne suntem unul altuia mă împlinește mai mult și mai mult în fiecare zi. Astăzi zâmbesc, sper, am încredere în mine, privesc înainte, iubesc, mă simt iubit doar datorită ție. Te iubesc așa cum nu am iubit vreodată. Te iubesc așa cum nu am crezut vreodată că aș putea iubi. Te iubesc așa cum știu că te voi iubi întotdeauna – cu toată ființa mea. Te iubesc!!!

LA MULȚI AAAAAAAAAAANI, FRUMOASA MEA!!!

Doi ani de “Crisego”

Yuhuu, Crisego a împlinit astăzi 2 ani. În casa lui a bătut vântul, a fost soare, a fost ger, a plouat, dar într-un final s-a așternut liniștea, iar soarele a rămas cuminte pe tavan. Și, cum totul e bine când se termină cu bine, acum Crisego zâmbește și se bucură de aniversare.  Așadar, să îi urăm cu toții un călduros “la mulți ani”, nu? 🙂 LA MULȚI AAAAAANI!!! 😛

Îți mulțumesc, iubita mea, căci mi-ai dat șansa să luminez această casă cu dragostea ta și a noastră. Te iubesc enorm! :*

%d bloggers like this: