Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: arta

Despre singurătatea scriitorului

În clipa în care începi să scrii, eşti părăsit de toţi; pentru ceilalţi, este de neconceput ca tu să poţi fi liber, să te poţi exprima după propriile reguli. Dar nu-i nimic, bucură-te de singurătate, căci doar singurătatea este fecundă artei; şi chiar scriind pentru tine însuţi, tot în singurătate se află mediul ideal. Marii scriitori trăiesc şi mor singuri; dialogul se află la antipodul intimităţii, al gândului şi-al contemplării.

Să nu te temi niciodată de singurătate, atâta vreme cât te consideri sau vrei să fii scriitor!

 

Lecții de (d)ramatică

Dacă aș putea, aș introduce în școli cursuri de dramatică. Nu gramatică, ci dramatică. Sunt pasionat de tot ce înseamnă sufletul uman, dar mai ales de zvârcolirile pline de întuneric. Exprimând bucuria, fericirea, împlinirea, ajung de multe ori, fără să vreau, să mă exprim “clișeistic” sau banal. Făcând autopsia unui suflet sufocat de lacrimi și moarte, mă simt inspirat. Îmi place să mă joc cu cuvintele funebre, întunecate, ce pictează dezolarea sau disperarea. Îmi place să desenez în detaliu, să privesc cu ochii unui alter ego învăluit în ceață și grindină, ce m-a bântuit atâta amar de vreme! Se pare că sechelele trecutului au rămas vii în memorie, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure, pe plan artistic. La urma urmei, marile suferințe sunt cele care scriu istoria lumii, încă de pe vremea grecilor antici. Deși am mai spus asta, repet – atunci când scriu “cu drag de întuneric”, nu înseamnă că sunt în negură. Înseamnă doar că poate nu știu să exprim la fel de bine bucuria, frumosul, împlinirea sufletească. Mă joc în concluzie cu dramatica. Dacă stau un pic să mă gândesc, dragostea – căci ea este sursa mea principală de fericire și împlinire – nu trebuie să fie explicată, disecată sau comentată. Dragostea se simte și atât – altfel, am risca să nu ne bucurăm de ea așa cum ar trebui…

În încheiere, vă las să-mbrățișați o fotografie specialitatea casei 🙂 Fotografia a fost făcută ieri (30.03.2014) în Brașov, la Cetățuia.

 

Emoții franțuzești

Tocmai am descoperit un nou artist, datorită Subsemnatului 🙂 Eu prefer varianta live, căci este mai suavă, mai lină. Mulțam fain!

Enjoy!

Rachmaninov. În rest, tăcere!

Căci ce se mai poate spune? Oare am putea găsi cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce simțim în astfel de momente? NU! Haideți să facem liniște și să ne bucurăm de măiestria viorei și a pianului…

Arta transcede cognoscibilul

Arta transcede cognoscibilul. Arta transcede ceea ce am învățat, ceea ce știm, ceea ce cunoaștem, ceea ce credem. Arta transcede materialul. Arta transcede viața și ne duce undeva departe, într-un fel de purgatoriu, între viață și moarte, acolo unde putem în orice clipă fie să înviem, fie să murim. Arta este dincolo de orice!

Emoția e singura traducere de care avem nevoie…

%d bloggers like this: