Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: carte

Cam așa stă treaba (Fotbalul continuă să mă inspire)

“-Și, ești bun de ceva?, m-a întrebat.

-Nici nu mă obosesc să-ți răspund!

-Suporterii echipei adverse te huiduiesc și te înjură?

-La naiba, da.

-În regulă. Înseamnă că ești destul de șmecher, mi-a răspuns și n-am uitat asta niciodată.

Oricine e cât de cât de cât bun are parte de huiduieli și vorbe urâte. Așa stă treaba.”

(Zlatan Ibrahimović, în cartea sa, “Eu sunt Zlatan”, povestind despre începutul carierei sale la Ajax Amsterdam, la începutul anilor 2000)

Diamantele pot străluci și în mizerie

“Stăteam tot timpul afară, jucam fotbal, mă plimbam pe biciclete furate și adesea veneam acasă cu o foame de lup. Deschideam ușile dulapurilor și mă gândeam: <<Dă, Doamne, dă, Doamne să găsesc ceva!>> Dar nu, nimic, doar chestiile obișnuite: lapte, unt, o felie de paine și, în zilele bune, niște suc – suc cu multivitamine în cutie de carton de patru litri de la magazinul arăbesc, pentru că era cel mai ieftin – și, evident, bere, Pripps Blå și Carlsberg, baxuri de câte șase cu cercurile acelea de plastic în jurul cutiilor. Uneori, nu era decât bere și-mi ghiorțăia stomacul. E un chin pe care n-o să-l uit niciodată. Întrebați-o pe Helena! Frigiderul trebuie să fie plin-ochi, îi spun întotdeauna. N-o să renunț niciodată la asta. De curând, băiatul meu, Vincent, plângea fiindcă nu i se dăduseră pastele în timp ce macaroanele fierbeau deja. Copilul urla fiindcă mâncarea nu era gata destul de repede pentru el și mi-a venit să zbier: <<Dac-ai ști tu ce bine-ți merge!>>”

Zlatan Ibrahimović, “Eu sunt Zlatan”

Unii dintre noi ne naștem pentru a ține locul unor amintiri

S-a nimerit să fiu cel mai mic și să vin între cei de același sânge ai casei întâmpinat oarecum cu dor. Trebuia să umplu un gol. Acesta era sentimentul familiei înainte de a mă naște; o nădejde fierbinte că voi putea să umplu un gol. Într-adevăr, mă ivisem în lumea luminii după o tristă întâmplare, asupra căreia Mama și cu Letiția, sfâșiindu-și ființa, vărsau lacrimi de câte ori inima lor se întorcea fără izbăvire spre acele timpuri. Câteva luni mai înainte de a-mi lua locul hărăzit printre văzute și nevăzute, o surioară, ultimul copil înainte de mine, pe nume Lelia, mai trăia încă. Fetița nu avea decât doi ani. Într-una din zile mica viață a fost curmată printr-un accident. Mi se povestea de multe ori că Lelia a fost o făptură dulce, vioaie nespus și frumușică (Mama în miniatură), o jucărie însuflețită, a cărei cea mai mare bucurie era să facă “servicii” tuturor din casă: să aducă un pahar, un prosop, să scoată o gheată de sub pat, și pe urmă încă una, să te întrebe ce poftești și să surâdă. Într-o înainte de amiază, servitorul, cu gândul la treburile sale, luă de pe sobă, în bucătăria de vară, un vas mare cu apă clocotită, și-l puse jos. Într-o clipă, ce-a durat atât cât servitorul se mai întoarse o dată spre sobă, fetița, care-și încerca zburdălnicia prin bucătărie ca-ntr-un ostrov fără primejdii, se răsturnă, împiedicându-se în propriii pași, peste buza de metal, în vasul cu apă fierbinte. Fetița fu dezbrăcată de rochița ce aburea, arsurile au fost gâtuite cu un ulcior de apă rece. În zadar. După vreo câteva zile Lelia călca prin ținuturi de taină, stoarsă de chinuri cumplite, sporite și de-un pojar ce se pregătea să izbucnească. În bunătatea ei, Lelia credea că nu e voie să scoată un scâncet, și răspundea suferinței cu un surâs pe care l-a dus cu ea și în moarte. Câteva luni mai târziu mă înființam ca să țin locul unei amintiri. Înființarea mea a fost însă o dezamăgire, căci cu masca mea bătrânicioasă nu puteam în nici un fel să suplinesc surâsul unei făpturi de vis. – Lucian Blaga, “Hronicul și cântecul vârstelor”

Se întâmplă adesea să încercăm sentimentul că ne-am născut pentru a umple un gol… Am simțit uneori fiorii acestor gânduri, însă fără putința de a îmi oferi vreun răspuns….

Provocare – 7 cărți citite, de recitit

Enumerați 7 cărți pe care le-ați citit de-a lungul vieții și pe care doriți să le recitiți!

Eu zic așa:

Emil Cioran – Caiete, vol 1

                    Caiete, vol 2

                    Caiete, vol 3

                    Pe culmile disperării

                    Despre neajunsul de a te fi născut

Agatha Grigorescu-Bacovia – Bacovia

Robert Elliot Burns – Sunt un evadat

M-am apucat relativ târziu de citit, așa că nu am avut timp să citesc zeci/sute/mii de cărți. Am încercat totuși să mă mențin pe un anumit făgaș… După cum se vede, Cioran este “the man” 🙂

Așadar, care sunt cele 7 cărți pe care voi le-ați citit și vreți să le recitiți?

Lecția lui Bacovia

Agatha Grigorescu-Bacovia, povestind în cartea “Bacovia” despre soțul său, spune așa:

“- Ce de ochi încrustați pe evantaiul acestor păsări, exclamă o dată. Și ce nostim își poartă lira de pe creștetul capului. Prea mic față de atîta penaj…

Uneori păunul zbura în cel mai înalt dintre salcîmii din fundul grădinii, lăsîndu-și trena strînsă să atîrne pe ramuri. De acolo, din vîrf, arunca un țipăt strident, ce nu mai plăcea poetului.

– Ce ironie a naturii! În atîta frumusețe un chiot așa de urît! Gabriel voi să alunge păunul. Dar poetul îl opri:

– Nu speria pe prietenul meu! Dacă-i admir splendoarea, trebuie să-i suport și chiotul, dragul meu. Așa e și cu oamenii; să-i îngăduim și pentru unele defecte, nu numai pentru calitățile lor.

 

(Gabriel este fiul celor doi)

Colecția Cioran mai are un membru

După multe tărăgăneli, am reușit astăzi să cumpăr “Lacrimi și sfinți”. Cărțile din colecția Cioran parcă strigau după surorile lor, așa că am decis să mai aduc un membru al familiei acasă. Pănă să se reunească toată familia mai e ceva timp, astăzi fiind împreună doar vreo 10 surori, dar familia va fi cândva completă. Promit!

Așadar, să citim! 🙂

PS: “Spune-mi cum vrei să te prăbuşeşti, ca să-ţi spun cine eşti.” – Emil Cioran, “Lacrimi și sfinți”

Provocarea cu cartea ( partea a 2a )

După cum probabil vă amintiți, acum ceva vreme v-am invitat să deschideți cartea pe care o citeați în acel moment sau ultima carte citită la pagina 77 și să împărtășiți cu mine rândul cu numărul 7. Ei bine, acum am o nouă provocare pentru voi: Deschideți cartea pe care o citiți momentan sau ultima carte pe care ați citit-o, derulați până la cel mai recent capitol terminat, după care scrieți aici ultima frază a acestuia! Bineînțeles, menționați titlul capitolului, titlul cărții și autorul! 🙂

Eu zic așa: “Prin ancorarea acestei probleme în inconștient, perspectiva s-a lărgit într-atât că întrezărim nu unul, ci un șir de factori, de egală însemnătate și deopotrivă angajați în determinarea fenomenului stil” ( “Între peisaj și orizont inconștient” – “Trilogia culturii”, Lucian Blaga )

( Sper ca prin intermediul acestor provocări să gâdilăm un pic nivelul de interes pentru citit al oamenilor… )

%d bloggers like this: