Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: eternitate

Să devii etern la 25 de ani …

Privesc în gol și aștept răspunsuri. Răspunsuri care știu că nu îmi vor fi oferite nicicând. Încerc să nu mă mai gândesc la ce a fost, însă nu pot. Este șocant și dureros. Chiar un străin fiind, în aceste zile m-am simțit de parcă Alina mi-ar fi fost soră. Aș fi vrut să merg să îi îmbrățișez părinții și să plâng alături de ei. Zilele acestea am mers pe stradă aproape plângând, gândindu-mă doar la acea seară neagră… Simt și acum un soi de vinovăție, căci nu am fost atunci pe acel peron. Deși, verificându-mi istoricul călătoriilor cu metroul, descopăr că la 19:57 eram la Unirii, deci am trecut pe la Dristor exact în acele minute teribile …. Mă tot gândesc că poate i-aș fi strigat să se arunce la pământ, să se întindă. Sau poate aș fi încercat sa o ajut, într-un act disperat, să urce înapoi pe peron. Sau poate aș fi trecut exact în momentul acela prin fața ei și aș fi prins-o. Sau. Sau. Sau. Mă doare și nu pot să nu mă gândesc la ea. La tinerețea ei, la visurile ei, la părinții ei, la șansa de a se salva de care a fost privată într-un mod barbar și laș….

Despre atacatoare, nici nu știu ce să mai spun. Închisoarea nu o mai aduce pe Alina înapoi. Internarea la psihiatrie nu ar face decât să o țină drogată pentru o perioadă. O perioadă la sfârșitul căreia ar fi eliberată ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Orice pedeapsă privativă de libertate ar fi insuficientă. Și da, consider că a avut discernământ. Se vede pe camerele video modul cum și-a pregătit atacurile. Dar ce mai contează!?…

Revenind la Alina… Cel mai tare mă doare imaginea neputinței și fragilității. Era doar un copil. Un copil care ne-a fost luat atât de devreme… Un copil ce putea fi salvat, dacă autoritățile își făceau datoria. Este de neimaginat cum de la ora 16, când a fost depusă plângerea primei victime, a fost nevoie să treacă 4 ore pentru a fi vizionată caseta video…. Cu 5 minute înainte de al doilea atac. Fatal de această dată. Prea târziu… De asemenea, este de neimaginat cum cei de la Costin Georgian nu au gândit măcar să o imobilizeze pe respectiva și să cheme pe loc poliția… Dar ce mai contează!?

Sunteți cu toții vinovați! Cu toții! Voi, cei ce ați asistat la scenele de la Costin Georgian și voi, cei ce sunteți plătiți pentru a ne oferi protecție și ajutor, sunteți cu toții vinovați. Să vă fie rușine!

……………………….

Este un sfârșit trist de an. Un copil devine etern la 25 de ani…

Odihnește-te în pace, Alina Ciucu!

Gând CLXXXIII

…Să mă îmbrac cu îmbrățișarea ta și să deschid umbrela veșniciei, să rămânem adăpostiți, îndrăgostiți, privilegiați…

Suntem fulgi de nea și ne sfârșim…

Nu suntem decât niște bieți fulgi de nea care își vor găsi la un moment dat peticul de pământ pe care să se așeze și să își îndure nimicirea iminentă. Nu putem eluda în niciun caz aterizarea. Singura diferență este că unii dintre noi cad de la înălțimi mai mari și astfel sfârșitul lor este mai departe decât al celor care cad de la înălțimi mai mici… Aceia mai “norocoși” dintre noi avem timp mai mult pentru a ne urla disperarea și frica de neant, pentru a ne contempla neputința…

Și mă întreb, oare dacă încetăm să mai cădem odată cu venirea primăverii, să fie acela momentul în care devenim sub noi înfățișări, pe altarul altor lumi?!…

Prezentul fuge

Uneori ceasul meu plânge
Secundele lasă-n urma lor sânge
Prezentul cedează, coloana-i se frânge
Atunci când viitorul, prea mare, asupra lui se răsfrânge
…………………………………….
Aș vrea ca prezentul să fie etern, să nu se termine niciodată, să nu îmbătrânim niciodată. Să fim nemuritori…

Deveniserăm eterni!

Timpul se spărsese în bucăți,
în firimituri mai mici decât boabele de orez,
în milioane de cioburi
formate din minute părăsite de esență,
lipsite de importanță.
Viața,
așa cum o știam și o știai,
încetase să mai respire.
Era începutul unui nou drum,
sfârșitul unui fost drum strâmb la infinit,
scânteia ce avea să aprindă torța,
flacăra viețuirii,
ci nu doar a supraviețuirii.
Atunci,
timpul,
spart în miliarde de atomi străini unii de alții,
își luă mâna de pe sufletele noastre
și ne eliberă de sub jugul punctului final.
Deveniserăm eterni!


Alerg (te iubesc)

Alerg chemat de libertate,
alerg târâş, lovind din coate;
privesc iubirea tot cu jind,
mă duc spre ea, mereu fugind.

Alerg ca un nebun, sperând,
alerg visând, alerg cântând;
privesc departe, către tine
şi simt un aer cald cum vine.

Alerg spre ţara fericirii,
alerg si sper să fim ca mirii;
visez eternitatea pură,
tu-mi dai iubire, ci nu ură.

Sinonime pentru tine

Iubire, fericire, încântare, împlinire, exaltare, vis, liniște, pace, grijă, înțelegere, ajutor, poezie, toamnă, suflet, căldură, caprui, ambiție, copilărie, dulceață, măreție, candoare, lumină, zâmbet, responsabilitate, sensibilitate, curcubeu, soare, stele, eternitate, regăsire, viitor, ciocolată, tresărire, emoție, tăcere, sărut, simplitate, îmbrățișare, alinare, acasă, paradis, ordine, armonie, primăvară, răspuns, inocență, zbor, viață, cântec, absolut.

%d bloggers like this: