Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: ger

Tumult de iarnă

E ger cumplit, iubito,
sub Cer, mă înghite pustiul;
tac pietrele toate
și tremură-n gânduri
și tare mi-e frică,
copilo!

Noi am visat fericirea
și ne-am iubit exemplar;
mi-e frig –
e ger cumplit în pustiu
și tremură toată,
iubirea.

………………………………………

Dezabuzare

Umblu desculț pe o alee crestată de biciul unui viscol venit din neant și mă opresc undeva pe margine. Catatonie. Simt fiecare celulă a gerului izbindu-mi trupul cu ura sclavilor din Georgia secolului XIX. Un marasm inefabil se prelinge pe ceea ce altădată se numea suflet; sau psyche, dacă ne întoarcem cu fața către greci… Descompunerea și-a părăsit spațiul oniric și a atins apogeul, călcând sfidător peste cadavrul ce încă se mai erijează în vietate… Frivolitate de o insolență patibulară

%d bloggers like this: