Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: Gogol

Provocarea cu cartea

Vă provoc pe toți să deschideți cartea pe care o citiți în prezent sau pe care ați citit-o ultima oară(în cazul în care momentan nu citiți nimic), să dați la pagina 77 și să copiați aici rândul cu numărul 7. Bineînțeles, trebuie să menționați și cartea cu pricina. Nu e nimic legat de numărul 7, ci e doar numărul meu preferat 🙂 Încep eu:  “…trecut prin cap să-l cumpăr cât mai aveam bani”(N.V.Gogol – “Suflete moarte”). Așadar, dragilor, haideți să vedem ce citește lumea!

Strălucirea ochilor unei femei

Nu, își spuse Cicikov, femeile sunt ceva…Aici el dădu din mînă a lehamite; pur și simplu, omul nu mai are ce zice! Ia încearcă să povestești sau să redai tot ce le trece fugar pe chip, toate șerpuirile, toate aluziile! N-ai să fii în stare să redai nimic. Numai ochii lor sunt o țară nemărginită, în care, dacă omul intră, s-a isprăvit cu el! De-acolo nu-l mai scoți nici cu cangea, nici cu nimic. Hai, încearcă, de pildă, să descrii cel puțin strălucirea lor: e umedă, e catifelată, e ca zahărul. Numai unul Dumnezeu mai știe cum poate fi această strălucire a ochilor! Și aspră, și molatecă, și chiar cu totul languroasă sau, cum spun unii, plină de încîntare sau fără încîntare, dar, chiar mai rău ca atunci cînd e plină de încîntare, așa ți se agață de inimă și-ți trece încoace și încolo prin suflet, ca un arcuș. Nu, nici n-ai cum să găsești cuvîntul potrivit: zi-i jumătatea galantă a seminței omenești și basta! (Paragraf din cartea lui N.V.Gogol, “Suflete moarte”)

O carte pe care v-o recomand cu căldură. Umorul și satira sunt la tot pasul, așa că e o carte tocmai bună pentru a ne clăti un pic mințile.

%d bloggers like this: