Gând CXLV
Vituperez timpul efemer…
Vituperez timpul efemer…
Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ.
Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă – de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.
Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.
Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.
Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.
Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.
A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii… Piramida s-a abţinut să devină munte!
Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!
Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.
A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.
Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.
Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului.
Locuiesc în trupul meu cu chirie.
Suntem ceea ce ne amintim.
Perfecţiunea nu atrage atenţia.
Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.
Suntem ceea ce iubim!
Nimic mai actual, de fapt, decât viitorul.
(Am îngroșat citatele care mi-au plăcut cel mai mult)
Îmi amintesc doar că se născuse în capul meu o idee; o temă pentru o poezie… Îmi amintesc tipul de rimă pe care îl avea, îmi amintesc stilul poeziei, cam cum se așeza în pagină, însă din păcate până și în vis am fost nehotărât. Sau mai degrabă comod. Mi-am zis, lasă! Scriu mai târziu, țin minte ideea… M-am trezit și mi-am uitat ideea.
Și pot să jur că era o poezie bună, că tare mândru eram de ideile ce tocmai mă invadaseră….
Nu judeca ceea ce nu cunoști! Nu critica ceea ce nu înțelegi!
Îmi place să călătoresc cu metroul, să ascult muzică în căști și să mă pierd printre gânduri, în timp ce citesc. Îmi place să fiu printre suflete la fel de rătăcite și să cunosc psihologia celorlalți, fapt pentru care aș vrea ca orele mele de citit să se desfășoare doar în metrou. Din păcate nu îmi permit să plătesc cinci abonamente pe lună, așa că mă mulțumesc cu mai puțin. Propunerea mea pentru primărie este următoarea: Să se construiască niște garnituri de metrou special amenajate la exterior, măcar câte una în fiecare sector, acestea fiind imobile, exclusiv destinate iubitorilor de lectură. Să fie un fel de biblioteci în formă de metrou, eventual cu niște graffiti la exterior 🙂
Voi ce spuneți de această idee?
Trăiește! Ei bine….acum poți muri!
Să te transformi într-un vultur, probabil că nu este prea ușor, dar poți începe prin a-ți imagina zborul acestuia…