Izbucniri infinite

O fotografie care mă descrie perfect. Probabil că fără aceste izbucniri nu aș fi putut aprecia fericirea, liniștea, șoaptele de dincolo de haos…

Transfigurări

Am cunoscut și viața, și moartea! Și speranța, și deznădejdea! Și extazul, și agonia! Din fericire, am reușit să păstrez la loc sigur un zâmbet timid. Pe măsură ce timpul a trecut, am învățat să îl cultiv tot mai mult, să am grijă de el, să îi dau (re)naștere chiar și în condiții improprii… Noroc că a avut cine să îmi aducă aminte că pot să zâmbesc!