Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: ingeri

Ce ar fi norii fără Cer?!

Îți zăresc căpruiul și simt cum soarele roșu, timid și ud al dimineții începe să-mi alinte pielea. Privesc valurile cum își întind brațele către aripile micilor îngeri ai plajei și le ascult simfonia tăcerilor nemaiascunse. Tac! Te simt! Te văd! Te înconjor cu respirația gândului ușor, având încă în suflet reverberația cortinei ce cu o seară înainte se lăsase deasupra albastrului devenit deodată întuneric.

Jocul razelor de soare atinge apogeul. Privesc infinitul de deasupra ființei mele umile. Ce m-aș face eu, un biet îndrăgostit, fără Cer?! Ce ar fi norii visurilor mele fără un Cer pe care să se sprijine?!

Ce aș fi eu fără tine?! Oase pierdute de trup, rătăcite în pământuri prea uscate pentru a putea da vreodată naștere unui alt Eu…

Te iubesc cu ambii ochi, cu ambele mâini, cu întreaga-mi gură, cu întregu-mi trup, cu toate gândurile și toate expresiile cordului meu.

Te privesc cu ochi de Luca și Maria ce încă visează cuminți să ne descopere. Îți acopăr gura cu poveștile pictate pe buzele-mi însetate de viață și respir ușor, mirat de propria mea existență.

Tu aparții Cerului, visurilor și frumosului, iar eu îți aparțin ție, om drag.

Te iubesc!

Îți mulțumesc!

2016-07-14 05.50.30

Ea nu a fost făcută pentru a fi tristă

Mă gândesc tot mai des la zâmbetul ei. Atât de mare este deșertul care s-a întins între ultimul ei surâs și timpul prezent, încât îmi imaginez că este fericită și continui astfel să visez. Nu aș avea cum altfel. Refuz să cred că ea, omul vesel, optimist și vioi, poate cunoaște crizele umane de identitate atât normale pentru toți cei vii, însă nu și pentru ea. Ea nu a fost făcută pentru a fi tristă. Ea a deschis ochii spre a privi în sufletele celorlalți, pentru a privi natura, universul, Întregul, pentru a vedea frumosul din tot ceea ce respiră. Ea nu știe să fie tristă. Ea știe să zâmbească, să se bucure, să spere, să aibă încredere, să glumească, să fie copil. Se pare că știa… Azi, plumbul parcă îi apasă tot mai tare sufletul fragil. Parcă toamna, cu toate ploile și furtunile ei, și-a revărsat toată furia și și-a scuturat toți norii și copacii deasupra câmpiei căpruiului ei… Îmi este tot mai greu să înțeleg paradoxul în care se zbate. Iubește oamenii, însă îi este tot mai greu să se iubească pe sine. Iubește mugurii primăverii, însă refuză tot mai hotărât ideea că ea mai poate înflori. Iubește copiii, însă fiecare urlet infantil o deranjează tot mai mult; parcă îi este frică să mai lase copilul interior la joacă. Iubește, dar se teme tot mai tare de iubire… Are cele mai frumoase aripi, însă parcă a uitat zborul. Tocmai ea, care m-a învățat pe mine cum să mă înalț și cum să privesc în jur…

Uneori mă gândesc că poate în clipa în care m-a salvat s-a compromis pe sine. Acceptând să vindece un suferind, ea, o fire veselă, a devenit bolnavă de tristețea celorlalți. Nemaicunoscând până atunci acele emoții, nu a știut cum să le întâmpine. A devenit victimă fără voie.

Mă gândesc tot mai des la zâmbetul ei. Atât de dor îmi este să zâmbesc!…

Gând CLXVI

Fulgii de zăpadă sunt frânturi din aripile îngerilor, care vor ca noi să învățăm zborul…

Durerea îngerilor

Îngerii plâng cu lacrimi reci, torențial,
și-și zbiară durerile în ochii și urechile noastre de muritori oarecare;
patimile lor depășesc greutatea imaginației tuturor nebunilor din univers,
iar noi,
noi ne ascundem speriați și îngrijorați care-ncotro, tot mai orbi, tot mai surzi,
neștiind că durerea îngerilor trimite pe Pământ lacrimi reci pentru a ne trezi!

Trebuia să te găsesc pe tine ca să fiu fericit

Uneori e greu. Alteori simțim că plutim, că suntem trași spre Cer de îngeri frumoși. Sunt momente în care ne ascundem chipul în palme și sunt momente în care podul unei palme ne sprijină visele. Sunt momente în care visăm cu ochii deschiși, cu sufletul țâșnind ca un copil din retinele noastre anesteziate și fierbinți…

Mă gândesc că am fost creați cu un scop, acela de a găsi ceea ce ne trebuie pentru supraviețuire. Mai mult de atât însă – pentru a fi fericiți. Unii oameni trebuie să găsească faima. Unii au nevoie de bani. Alții sunt în căutarea iluziilor care să le știrbească un pic condiția funebră… Eu… Eu am nevoie de dragoste.

Mă gândesc, iubito, că Doamne-Doamne a știut El ce face. În momentul în care am pășit în lumea exterioară, am plecat în căutarea ta. Eram al tău încă dinainte de a mă fi născut. Acesta era scopul meu, să te găsesc. Astăzi sunt al tău. Am fost întotdeauna al tău și voi fi întotdeauna al tău. TREBUIA SĂ TE GĂSESC PE TINE CA SĂ FIU FERICIT. Nimic altceva nu mi-ar fi putut aduce fericirea. Poate, cel mult, mi-ar fi anesteziat existența, să nu simt pustiul…

Te iubesc!

Despre oameni și îngeri

Sunt oameni care iubesc și sunt oameni care urăsc. Sunt oameni care sunt fericiți și sunt oameni care sunt triști. Sunt oameni introvertiți și sunt oameni extrovertiți. Sunt oameni muncitori și sunt oameni leneși. Sunt oameni frumoși și sunt oameni urâți. Sunt oameni credincioși și sunt atei. Sunt oameni care plâng mult și sunt oameni care nu plâng niciodată. Sunt oameni care există pentru ceilalți și sunt oameni care există prin aceștia. Sunt oameni mari și oameni mici. Sunt oameni care au averi materiale și sunt oameni care dorm pe străzi. Sunt oameni și sunt trupuri fără suflet.

DAR, sunt și îngeri. Ei sunt aceia care sunt întotdeauna pregătiți să se sacrifice pentru cei apropiați. Ei sunt cei care iubesc fără să condiționeze, care nu urăsc, ci iartă, care înțeleg, ci nu judecă. Îngerii sunt aceia care plâng pentru cei dragi atunci când lacrimile acestora nu mai pot izvorî. Ei sunt cei care renunță la ce este al lor pentru a oferi celor ce nu au. Ei sunt cei care oferă zâmbete ca medicament. Ei sunt cei care pun o vorbă bună atunci când vrem să urcăm spre Ceruri. Ei sunt cei care există doar pentru ceilalți.

Ce bine că am îngerul meu!

Te iubesc!

Gând LXXXIV

Mă uit pe geam și văd cum unii fulgi de nea se înalță, în loc să cadă. Până și îngerii își cheamă copilăria înapoi…

%d bloggers like this: