Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: istorie

Poezia, o dulce boală ereditară

“Și iată noi doi la capete diferite de lume
și-ntre noi polară iubire,
pânza țesută de neștiutele
mele palme către
inima ta
și iată
centrul pământului sunt palmele mele
în care s-a cuibărit
sufletul tău ridicat către soare.”

Citesc cuvintele mătușii mele, pe blogul ei, care a prins de curând glas, și nu mă pot abține să nu zâmbesc în colțul sufletului, mândru și liniștit. Atâta timp cât suntem cuprinși de spiritul poetic, istoria se va scrie singură și atât de frumoasă!

Gând CLVI

Și voi muri câte un pic de fiecare dată când voi vărsa o picătură din sângele meu pe foile acestea, pentru ca sufletul să îmi rămână aici, întotdeauna viu, până la sfârșitul timpurilor.

Emil Cioran și Petre Țuțea – fragment dintr-o istorie uitată

Spun istorie uitată, căci (aproape) nimeni nu se mai gândește la fostele noastre mari valori, valori care de altfel sunt valabile și astăzi. Emil Cioran, într-un “dialog” de la distanță cu Petre Țuțea…. Superb!

 

Sânge pentru eternitate

Mâna dreaptă stă înfășurată într-un prosop alb – mi-am crestat pielea și am lăsat sângele să își picteze propriul univers pe bucata imaculată de bumbac. Astfel, iubito, orice s-ar întâmpla, vei putea strânge noapte de noapte la piept o bucățică de istorie. Este istoria iubirii noastre, căci sângele acesta odată fierbinte curge doar pentru tine. Prosopul acesta, iubito, va rămâne ca un cadou pentru eternitate, în clipa în care ochii mei se vor închide. Tu să nu îți faci griji! În timp, tăieturile se vor închide, iar eu voi putea din nou să îți mângâi chipul încărcat de copilărie și inocență.

%d bloggers like this: