Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: la multi ani

Sfârșit de septembrie. Stări.

Ploaie. Familie. Împreună. La mulți ani. Bowling. Biliard. One Day. Noi doi. Îmbrățișări. Căldură. Somn. Coșmar. Dimineață. Frig. Oboseală. Ploaie. Toamnă. Sfârșit de septembrie…

La mulți ani nouă, iubito!

Iubirea este un fluture. Un fluture mic, multicolor, firav. Ea ne face să îi urmărim fascinați zborul fără să ținem seama de timp, iar atunci când consideră ea de cuviință se așază pe o floare roșie sau galbenă sau, de ce nu, albă, și ne face și pe noi să ne oprim din fuga noastră. Atunci, privind în jur, vedem un covor infinit de flori, care mai de care mai frumoasă, pe care, dacă nu am fi fugit după fluture, nu le-am fi văzut. Fluturele este deci un mesager fidel al iubirii.

Iubirea este poezie. Nu poate fi doar o poezie; ea este poezia însăși, căci versurile poeziei sunt plămădite din iubire. Versurile au o tăcere asurzitoare, iar uneori ne mișcă din loc precum un cutremur. Nimic nu îi rezistă – dacă am putea asemăna inima sau plămânii cu orice fel de clădire, de orice dimensiune, oricât de veche sau de nouă, aceasta s-ar prăbuși într-o singură clipă.

Iubirea cântă la vioară. Cântă la nai, la chitară, la harpă, la violoncel, la pian. Iubirea are degete de pianistă. Ea apasă ușor clapele tăcerii și înviorează sufletul până nu demult pustiu. Își înfige mâinile în borcane pline cu vopsea de diferite nuanțe calde, după care pictează pereții în felul în care vede ea fericirea.

Te iubesc!

La mulți ani, de 1 an și 1 lună, scumpa mea!!!

365 de zile în paradis

Sincer, chiar nu știu ce și cum să formulez. Sunt atât de fericit, încât cuvintele și-au pierdut parcă orice sens. Au trecut 365 de zile din clipa când ți-am sărutat pentru prima oară buzele dulci și moi, din clipa când ți-am mângâiat pentru prima oară chipul și mâna ușoară, din clipa în care ți-am dedicat prima poezie. 16 iulie 2012 a fost, este și va rămâne întotdeuna întipărită în suflet și în minte drept cea mai frumoasă zi, ziua în care fericirea s-a cuibărit la pieptul meu. Mi-aduc și-acum aminte cât de emoționat eram atunci, în timp ce-ți recitam versurile presărate cu sentimente nobile. Doamne, și cât de frumoasă erai! Cât de drag îmi era parfumul tău – îl simt și acum – și cât de strălucitori îți erau ochii! Azi, ești tot mai frumoasă, parfumul tău miroase tot mai frumos, iar ochii sunt din ce în ce mai strălucitori. Fiecare zi este un nou prilej de a-ți spune cât de mult te iubesc, de a-mi striga dragostea astfel încât să o audă și să o poată exprima chiar și generațiile viitoare. Fiecare apus aduce o nouă noapte liniștită, iar fiecare răsărit aduce o nouă speranță. Știu, poate în clipa asta nu sunt cel mai talentat “orator”, însă promit că ceea ce exprim sunt de fapt șoaptele sufletului meu.

Ce bine e să am un subiect pozitiv despre care să scriu! Ce bine e să las în spate lanțurile ce m-au ținut legat atâta vreme, ce m-au făcut să închid ochii și să nu vreau să nu mai văd ceea ce e în exterior, să mă înfrățesc cu nebunia și schizofrenia, să mă tem de mine însumi și de tot ceea ce aș putea crea, să mă feresc de oameni ca de acid sulfuric! Ce bine e! Iată, azi scriu despre zâmbete. Un subiect frumos, un subiect care, prin simplul fapt că este discutat, aduce un zâmbet pe buze. – Fragment dintr-un articol mai vechi, articol scris la începutul poveștii noastre (24 iulie 2012)

Îți mulțumesc sincer, scumpa mea! Îți mulțumesc din suflet pentru că liniștea, dragostea și speranța au devenit sinonime ale ființei mele. Îți mulțumesc pentru că îți trimiți zâmbetul să îmi învelească sufletul în fiecare seară, pentru că de un an sunt pieton al aerului. Te iubesc enorm, iar faptul că ne suntem unul altuia mă împlinește mai mult și mai mult în fiecare zi. Astăzi zâmbesc, sper, am încredere în mine, privesc înainte, iubesc, mă simt iubit doar datorită ție. Te iubesc așa cum nu am iubit vreodată. Te iubesc așa cum nu am crezut vreodată că aș putea iubi. Te iubesc așa cum știu că te voi iubi întotdeauna – cu toată ființa mea. Te iubesc!!!

LA MULȚI AAAAAAAAAAANI, FRUMOASA MEA!!!

Doi ani de “Crisego”

Yuhuu, Crisego a împlinit astăzi 2 ani. În casa lui a bătut vântul, a fost soare, a fost ger, a plouat, dar într-un final s-a așternut liniștea, iar soarele a rămas cuminte pe tavan. Și, cum totul e bine când se termină cu bine, acum Crisego zâmbește și se bucură de aniversare.  Așadar, să îi urăm cu toții un călduros “la mulți ani”, nu? 🙂 LA MULȚI AAAAAANI!!! 😛

Îți mulțumesc, iubita mea, căci mi-ai dat șansa să luminez această casă cu dragostea ta și a noastră. Te iubesc enorm! :*

Trei trandafiri și o iubire

Cââât de frumos a fost! Și cââât de frumos este și va fi întotdeauna! A fost o zi superbă, în care am sărbătorit 10 luni și mai superbe! Știu, nu există și mai superbe, dar așa au fost.

Bă copil, îți dai seama că aerul pe care îl respir vine din pieptul tău? Din sufletul tău vine. Iubirea ta mă reînvie în fiecare dimineață, mă liniștește în fiecare noapte și îmi oferă liniște în fiecare zi. Nici nu știu ce cuvinte să scriu, parcă nu ar fi de ajuns. Parcă orice aș scrie, pălește în fața adevăratei intensități a iubirii noastre.

Ești cea mai frumosă floare, cel mai frumos trandafir! Ești un boboc de trandafir întotdeauna mai frumos. Te-aș mirosi și mi-aș liniști sufletul cu tine mereu.

Iubito, îți mulțumesc! Sunt fericit datorită ție, datorită dragostei tale, datorită nouă! Suntem de 10!!! Ne suntem iubire, liniște și fericire! Ne suntem frumoși și speciali. Cei mai frumoși și cei mai speciali.

Te iubesc, scumpo! La mulți aaaaani! >:D<

Nichita Stănescu – Îmbrățișarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

……………………………………………………………

La mulți ani, copil! Acum nouă luni ți-am întâlnit privirea și zâmbetul! De atunci, zâmbesc! Te iubesc!

De “la mulți ani”!

Se lasă noaptea peste orașul nostru,
iar noi,
cuminți și mai copii ca niciodată,
ne scufundăm sufletele în tăcere,
în liniștea gravă a cerului înstelat.
Și stăm încremeniți,
întinși,
privindu-ne prin ochi în suflet,
ascultându-ne cum nu ne spunem nimic.
Acest nimic însă,
ne permite să auzim susurul inimilor,
emoțiile dansânde pe ringul sufletelor noastre,
iubirea.

%d bloggers like this: