Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: limba

Șoapte

De ți-aș șopti
pe limba limbilor nescrise,
nerostite,
plămădite din aluatul celor mai profunde
necuvinte,
te-ai putea îndrăgosti
de vocea mea?

Arta transcede cognoscibilul

Arta transcede cognoscibilul. Arta transcede ceea ce am învățat, ceea ce știm, ceea ce cunoaștem, ceea ce credem. Arta transcede materialul. Arta transcede viața și ne duce undeva departe, într-un fel de purgatoriu, între viață și moarte, acolo unde putem în orice clipă fie să înviem, fie să murim. Arta este dincolo de orice!

Emoția e singura traducere de care avem nevoie…

Extraordinara limbă română

Extraordinara limbă română! De câte ori revin la ea (sau mai curând visez s-o fac, pentru că, vai, am încetat s-o folosesc), am sentimentul că, rupându-mă de ea, a comis o trădare criminală. Capacitatea ei de-a conferi oricărui cuvânt o nuanță de intimitate, de a-l transforma în diminutiv; de această îmblânzire beneficiază până și moartea: “morțișoara”… A fost o vreme când acest fenomen îmi părea o tendință spre diminuare, spre înjosire, spre degradare. Acum îmi apare, din contră, ca un semn de bogăție, ca o nevoie de a conferi un “plus de suflet” oricărui lucru.

Că mare dreptate avea Cioran! Extraordinara limbă română!…

%d bloggers like this: