Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: mita

“Mi-a dat vreo zece milioane, Ponta”…

(Menționez: Nu voi transforma blogul într-o cocină politică, fuck no!, însă nu am putut ține în mine dezamăgirea și ura pe care mi le-a provocat întâmplarea prezentată în rândurile de mai jos)

Am trăit să o aud și pe-asta. Live, direct, fără ocolișuri. Astăzi, în tramvai fiind, am asistat fără să vreau la o discuție între două dudui și un domn. Ele erau genul de femei care caută să muncească pe te miri unde, cu ziua, iar el genul de bărbat trecut de primele tinereți, cam amărât, dar atotștiutor. Deodată, o aud pe una dintre cele două debitând: “Mi-a dat vreo zece milioane, Ponta”. Domnul care le acompania era ceva mai dur, apelând la câteva invective. Înainte să cobor, nu m-am putut abține, m-am apropiat de doamna cea mândră de atenția lu’ dom’ Ponta și am dat naștere unui scurt dialog. Partea cea mai importantă ar fi următoarea:

– Din cauza asta este țara așa cum este, doamnă. Din cauza celor ca dumneavoastră, care acceptă bani de la politicieni ca să îi voteze. Ponta vă dă acum zece milioane, iar în următorii patru ani vă ia de vă usucă.
– Eh, e bine că mi i-a dat și p-ăștia.

Nici nu are rost să merg mai departe cu povestea, am ajuns unde vroiam să ajung. După ce i-am mai făcut morală preț de câteva replici, cealaltă doamnă a simțit nevoia să facă haz de necaz și să se implice și ea în discuție: “Păi ce, îi iau banii și votez cu altul”… Am coborât din tramvai dezamăgit și jefuit de speranță.

Refuz să mai visez. Risc să mă sinucid cu propriile-mi visuri…

Un popor care își batjocorește bătrânii nu merită să existe!

Am văzut și eu de curând știrea cu tanti Maria și mascații. Doamne, în ce țară trăim! Nu pot crede că asemenea oameni există!

Să recapitulăm: Tanti Maria este o femeie de 72 de ani din Suceava. Mascații vin la ușa ei și o iau cu japca la București, pentru a o prezenta în fața procurorilor DNA (Direcția Națională Anticorupție), sub acuzarea de presupusă mită oferită unui judecător, sub forma unor ouă și găini. Băi, OUĂ ȘI GĂINI??!!! Pe bune?!!! În fine, trecem mai departe. Ajunsă la București, frântă de oboseală, bineînțeles că cei mai tari reporteri de pe mapamond au început să îi bage microfoanele în gură pentru câteva declarații. În sala de judecată, procurorii o iau pe tanti Maria peste picior, îi pun întrebări în sictir și încearcă să o intimideze. O amenință chiar și cu pușcăria. Văzând că bătrâna nu le pică în plasă și nu le oferă niciun cuvânt satisfăcător, o lasă să plece. O lasă în fața DNA-ului, singură, fără niciun ban, fără un chior de apă sau de mâncare, să se descurce cum o putea. Remember, tanti Maria locuiește la peste 400 de km distanță de București. Noroc cu un avocat cu suflet bun care a văzut-o pe bătrână plângând!… Acesta s-a oferit să-i plătească biletul de tren…

A, să nu uit! Să fim totuși corecți, nu? Procurorii i-au oferit lui tanti Maria o jumătate de pizza, drept ajutor, căci o văzuseră slăbită. „Poftim, mănâncă pizza asta, n-ai merita, că mi-ai spus numai minciuni”… (Acestea sunt cuvintele procurorului filantrop…) Ca o palmă grea peste obrazul celor care o asupriseră (în primul rând, și cel mai important, din punct de vedere moral), aceasta s-a oferit să-l servească pe unul dintre mascați cu o bucățică de mâncare….

Nu vreau să intru în prea multe detalii, căci nu cunosc nici eu cazul în profunzime, însă de un lucru sunt sigur: Ne-am pierdut până și ultima firimitură de umanitate și respect! Am pierdut responsabilitatea și grija pentru bătrânii noștri, pentru cei ce ne-au legănat în vremuri de demult…

Îmi e rușine!!!

 

%d bloggers like this: