Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: momente

Momente de schizofrenie

De-aș putea înghiți câteva pastile care să-mi inducă o dulce schizofrenie! De-aș avea o rețetă în acest sens, un fel de tratament zilnic pentru ne-schizofrenici! Oricât m-aș chinui, nu reușesc să vituperez faptic realitatea patibulară, mult prea stearpă, mult prea liniară… Aș da orice pentru câteva clipe de nebunie pe zi, pentru un moment de schizofrenie, măcar din când în când…

Și știu că mă cuibăresc în prolixitate, știu că elucubrez, dar măcar așa să ascund urmele evidentului mundan, măcar așa să fug…

 

Sursa foto: Pinterest.com

Acum, când scriu aceste rânduri…

De fapt, iubito, n-aș vrea să scriu  aceste rânduri, căci asta înseamnă că nu ești lângă mine și doare. Aș vrea să fim îmbrățișați sub așternutul răcoros al nopții și, ținându-te aproape de pieptul meu flămând de noi, să îți scrijelesc cu privirea pe piele poezia dragostei mele, exact în dreptul inimii tale. Aș vrea să fiu poetul tău personal, să îți decorez toți pereții sufletului cu litere frumos așezate și să te fac să zâmbești noapte de noapte, dimineață de dimineață.

N-aș vrea să scriu aceste rânduri, dar o fac, căci doar așa îți pot vorbi în astfel de momente…

Momente în care nu poți decât să taci și să înțelegi

O zi normală în metrou. O fetiță de aproximativ 10 ani încearcă să se prindă de curelele ce au rol de bare. Zâmbind, mama ei o ține de mână și glumește cu ea. Menționez că amândouă erau slăbuțe și semănau ca două picături de apă. Lângă ele, tatăl fetiței o ținea pe soția sa de brațul rămas liber. Glumeau și erau frumoși. Oameni frumoși. Ușile s-au deschis, toată lumea a început să se grăbească, parcă fiind într-o competiție, femeia îl ținea în continuare de braț pe bărbat și o ținea în continuare de mână pe fetiță, fetița era în continuare foarte veselă. Ochii femeii erau închiși. Atunci am înțeles – viața e o minune. Viața este un dar și trebuie să ne bucurăm de el indiferent de circumstanțe. Și înainte să fim nemulțumiți de viața noastră, ar trebui să ne gândim că alții nu pot vedea lumina zilei pe care noi o considerăm urâtă pentru că plouă… Am fost impresionat și emoționat….

Sfârșit de septembrie. Stări.

Ploaie. Familie. Împreună. La mulți ani. Bowling. Biliard. One Day. Noi doi. Îmbrățișări. Căldură. Somn. Coșmar. Dimineață. Frig. Oboseală. Ploaie. Toamnă. Sfârșit de septembrie…

Clipe goale

Sunt clipele în care visez la noi îmbrățișări, în care sărutul meu se duce în neant, în care inima își trimite ecoul să te cheme, în care mi-aș dori să îți mângâi chipul și să îți spun cât ești de frumoasă… Sunt clipele în care privesc ceasul și văd că limbile se învârt haotic, în care îmi amintesc că timpul ar fi stat în loc dacă ai fi fost aici… Sunt clipele în care strigătul uită să se mai întoarcă sub forma unui răspuns dulce din partea ta, în care ochii mei privesc în gol, spre locurile din care odinioară veneai tu. Sunt clipele în care scriu aceste rânduri și aș fi preferat să te țin de mână, să îți sărut fruntea și să îți cânt serenade…. Sunt clipele în care copacii nu se mai apleacă așa cum o făceau ieri – căci nu mai suntem noi, să ne călăuzească pașii -, în care aleile nu mă mai recunosc, în care zâmbetul fuge către ziua de ieri și șoaptele ei. Sunt clipe… Sunt clipe goale.

Scumpo, abia aștept să umplem golul și să visăm împreună, îmbrățișați la poalele dealurilor fericirii. Abia aștept să îți spun din nou cât ești de frumoasă. Abia aștept să mă mângâi cu șoaptele tale… Mai este puțin! Vom zâmbi! Astăzi ținem post…

Te iubesc enorm! Îți mulțumesc! Fără tine, fără imaginea ta în gând, nu aș fi putut scrie aceste rânduri, nu aș fi putut schița zâmbetul timid ce răsare din colțul drept al gurii. Te iubesc!

Mă plouă…

Mă plouă azi cu plumb, mă plouă…
Mă plouă, iar umbrelă n-am…
Și iar, și iar, și iarăși plouă…
De-ar fi acuma să te am!…

De-ar fi să vii, de-ar fi să stai!…
Să nu mai pleci nicicând…
De-ar fi sărutul să mi-l dai!…
Să te mai văd râzând…

Aș vrea o clipă, un moment…
Să-ți spun o șoaptă, două…
O!, sufletule-adiacent…
Ce greu ne este nouă!…

Mă plouă azi, e tot mai frig…
Mă plouă ca nicicând…
Și-aș vrea acuma, când te strig…
Să te mai văd trecând…

……………………………………………………

Te iubesc! IERI, AZI, MÂINE, MEREU!

%d bloggers like this: