Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: natura

Filosoful naturii

Filosofia ca mod de viață. Ne urmărește pretutindeni…

“Marea evadare”

“Vreau o casă mică, undeva in mijlocul naturii, 
să-mi hrănesc sufletul cu frumusețea lecturii, 
să pătrund pe rând în tainele agriculturii, 
să am decât o haină și ceva dintr-ale gurii.”

 

Impresii și stări

În tren, stând cu capul pe umărul ei, privind oarecum cu susul în jos pe geam, munții păreau că dansează cu norii și cu albastrul. Milioane de copaci ce îmbrăcau eternii, păreau niște stalagmite ce se ridicau către cer. Era un sentiment atât de plăcut!…… După câțiva kilometri, am observat o zona de pădure “înclinată”, de-a lungul unui deal. O bucată întreagă de stâncă stătea învelită de zeci de trunchiuri de copaci căzuți, uciși. Un sentiment atât de rece mă încerca!… Revoltă amestecată cu dezgust… Cât de indiferenți și de proști pot fi oamenii! Mă întreb, oare unde vom ajunge?!!!!…………

Furtună albă

Nisipul alb
și rece
zbiară.
Copacii plâng
și se înclină
și stau să-și frângă trupurile
amorțite.
Picioare mici și mari se văd
în depărtare,
printre rafale ce miros a răzvrătire…
Urmele pașilor se pierd în istorie,
sub imperiul albului ce se așterne peste ele
din nou,
numaidecât…

Dor de liniște. Dor de natură. Dor de Moeciu…

Un loc absolut superb!… Ce păcat că nu am stat vreo doi ani acolo!…

Cu ce suntem noi mai presus de animale?

Animalele își protejează puii. Noi, uneori, ni-i vindem…

Animalele sunt solidare unele cu altele. Noi ne bucurăm de răul altuia…

Animalele trăiesc pe lângă casa omului. Noi distrugem natura, casa animalelor…

Animalele pot fi domesticite. Omul se poate auto-sălbătici…

Animalele sunt – nu toate – inteligente. Nu suntem cu nimic mai deosebiți din acest punct de vedere.

Animalele au lideri, scări ierarhice, se respectă între ele. Noi nu cunoaștem respectul.

Animalele ucid de foame. (Aproape) niciodată un animal din același regn. Noi ucidem oameni fără nicio remușcare. De multe ori, din plăcere.

Animalele sunt ființe fără rațiune. Și totuși, de cele mai multe ori acționează corect. Noi suntem ființe cu rațiune. Și totuși, de cele mai multe ori acționăm greșit.

Animalele sunt libere. Noi suntem prizonieri în propriile noastre corpuri.

………………………………………………………………………………………………………

Cu ce suntem noi mai presus de animale?

 

Putem fi fericiți

Departe, undeva într-un loc pustiu, un înțelept stă la poalele unor munți și meditează în liniște. Vântul trece pe lângă el, însă tace; soarele este sus pe cer, însă și el tace; frunzele cad din copaci și se așază cuminți pe sol, fără să facă zgomot. Întreaga natură tace în jurul său pentru ca el să poată medita liniștit. Natura îl respectă, așa cum și el o respectă, la rândul său. Este un om fericit. Se hrănește cu fructe și plante, bea apă din micuțul râu de străbate acele văi, doarme într-o colibă improvizată din lemne și se relaxează meditând. Poate că este pustnic, însă nu este pustiit. Poate că este singuratic, dar nu este singur. Sufletul său este acolo, lângă el. Își simte sufletul atât de ușor! Iar natura este pentru el casă. A învățat de-a lungul timpului că pentru a fi fericit nu trebuie decât să aibă o minte limpede și un suflet ușor. Acolo, trăind în natură, el este natură. Mintea sa nu este distrasă, sufletul său nu cunoaște ispita, trupul său este sănătos.

Vedeți, prieteni, poate că asta trebuie să facem și noi – să ne eliberăm sufletul și mintea. Să respectăm natura. Să ne ascultăm îngerul ce vorbește prin sufletul nostru. Abia atunci, când vom asculta de acea voce, vom fi fericiți și împăcați cu noi și cu universul…

%d bloggers like this: