Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: nesimtire

“Mi-a dat vreo zece milioane, Ponta”…

(Menționez: Nu voi transforma blogul într-o cocină politică, fuck no!, însă nu am putut ține în mine dezamăgirea și ura pe care mi le-a provocat întâmplarea prezentată în rândurile de mai jos)

Am trăit să o aud și pe-asta. Live, direct, fără ocolișuri. Astăzi, în tramvai fiind, am asistat fără să vreau la o discuție între două dudui și un domn. Ele erau genul de femei care caută să muncească pe te miri unde, cu ziua, iar el genul de bărbat trecut de primele tinereți, cam amărât, dar atotștiutor. Deodată, o aud pe una dintre cele două debitând: “Mi-a dat vreo zece milioane, Ponta”. Domnul care le acompania era ceva mai dur, apelând la câteva invective. Înainte să cobor, nu m-am putut abține, m-am apropiat de doamna cea mândră de atenția lu’ dom’ Ponta și am dat naștere unui scurt dialog. Partea cea mai importantă ar fi următoarea:

– Din cauza asta este țara așa cum este, doamnă. Din cauza celor ca dumneavoastră, care acceptă bani de la politicieni ca să îi voteze. Ponta vă dă acum zece milioane, iar în următorii patru ani vă ia de vă usucă.
– Eh, e bine că mi i-a dat și p-ăștia.

Nici nu are rost să merg mai departe cu povestea, am ajuns unde vroiam să ajung. După ce i-am mai făcut morală preț de câteva replici, cealaltă doamnă a simțit nevoia să facă haz de necaz și să se implice și ea în discuție: “Păi ce, îi iau banii și votez cu altul”… Am coborât din tramvai dezamăgit și jefuit de speranță.

Refuz să mai visez. Risc să mă sinucid cu propriile-mi visuri…

Când lipsa educației își arată colții. Revoltă împotriva nesimțirii.

Astăzi, aflându-mă la metrou, am intrat în vorbă cu un tânăr de vreo 20 de ani (de o seamă cu mine, aproximativ) care avea nevoie de niște informații. Mai exact, vroia să ajungă la Crângași și nu știa pe care peron trebuie să aștepte și câte stații are de mers. I-am oferit informațiile cerute, ce-i drept de vreo 4-5 ori, că mă întreba după fiecare stație cât mai are, iar la un moment dat mi-a dat să citesc un bilet. Pe bilet scria “Piața Crângași. Sunt prost.”…… Ceea ce rezultă că biletul era scris de către un binevoitor, în ideea de a-l ajuta pe săracul analfabet să ajungă unde dorește… Măcar dacă binevoitorul n-ar fi fost nesimțit și ar fi avut milă de cel pe care l-a ajutat, știind că faptul de a-și arăta analfabetismul în public este o povară și așa destul de mare… Am coborât la Grozăvești, nu înainte de a-i explica nedumeritului încă o dată, explicit, inclusiv prin semne, că mai are două stații de mers…

%d bloggers like this: