Se-apropie viitorul, se-aude, se vede…

“Gândurile mi le ridic în lume”… și rămân rezemat cu cotul pe nemuritorul copac al poeziei.

Nichita, un om special!

“Se-apropie viitorul, se-aude, se vede”…

Advertisement

Gând CLXXVIII – completare la gândul lui Nichita Stănescu*

Unii oameni sunt păsări cu aripile crescute înlăuntrul altor oameni – trăiesc pentru a îi îndruma pe alții spre Cer și nu pot zbura decât în momentul în care ceilalți vor fi reușit.

*”[…]Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru[…]” – (“Lauda omului” – Nichita Stănescu)

“Cântec de dor”

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

(Nichita Stănescu, decembrie 1956)

Gândul lui Nichita…

Inimă,
fii simplă ca moartea.
Lucrurile simple nu se pot dovedi
și sunt atâția morți în jur…

(Nichita Stănescu – Gând)

Gând CXXIX

Nichita spunea că iubirea e leoaică tânără; să fii întotdeauna conștient că într-o zi o vei întâlni pe leoaica mamă, așa că tratează iubirea cu respect!

Poezie fără nume

Stau întins pe podea,
privesc tavanul…
câteva umbre îmi umblă aiurea prin minte.
În camera cea mică,
Bacovia își acordează vioara tinereții
violete,
iar în sufragerie,
Nichita mai bea un pahar
de suflet.
Fug spre oriunde…
Întunericul mușcă din încălțări…
Delirez desculț pe străzi ce duc spre-același loc –
spre nicăieri.
Pământul vrea să mă prindă de glezne.
Mă sperii.
Mă întorc în grabă…
Îl văd din nou pe Nichita înecându-și ființa într-un pahar mic,
îl aud din nou pe Bacovia plângând
atingând vioara cu arcușul său
violet…

Exercițiu de imaginație: Cu ce scriitor/om de cultură ați vrea să fiți sau să fi fost prieteni?

Indiferent că mai este printre noi sau a devenit indiferent, cu ce scriitor sau om de cultură ați vrea să fiți sau să fi fost prieteni? Eu îmi doresc să fi fost prieten cu Emil Cioran, Nichita Stănescu și George Bacovia. Mă rezum doar la trei, căci ar fi cu siguranță mult mai mulți…

Voi ce prietenii ați vrea să legați sau să fi legat?

Sursa foto: Pinterest.com