Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: noi

Adieri

Mi-e toamnă cum nu a mai fost de mult
și toate-așa frumoase-mi par;
mâinile noastre-îmbrățișate sunt,
ca frunze, zboară iar.

Multicolor tablou pe străzi plouate
pe unde pași s-au tot pierdut;
copiii ne învață zâmbete curate,
fericiri, deja, s-au așternut.

Îmi vine-n minte-un dans necunoscut
de care nu am auzit vreodat’
și mi-ar plăcea s-avem brațe de lut,
să ne-adunăm neîncetat.

M-aș aduna cu tine-ntr-un întreg
și-am deveni un NOI interstelar;
tristeți nu mai cunosc, de astăzi le reneg,
pe-aleile șoaptelor tale, veșnic sunt hoinar.

Noi, oamenii

Zâmbim prea rar,
vorbim prea mult,
ascultăm tot mai puțin,
privim tot mai adesea afară, când de fapt ar trebui să privim înăuntru,
călcăm nepăsători totul în picioare, cu tălpile murdare de noroiul nostru propriu, în loc să pășim cu grijă, pe vârfuri, așa cum se cuvine să se pășească pe un covor de suflete,
suntem în același timp avocați, procurori și judecători, însă niciodată nu ne punem în locul acuzaților,
respirăm mult prea zgomotos,
inventăm religii, doctrine, în loc să lăsăm credința liberă, să îi ascultăm glasul în sinea noastră,
muncim prea mult, haotic, privind doar scopul, nu și mijloacele,
avem prea puțin timp pentru cei dragi,
alergăm prea mult,
visăm prea puțin,
ne omorâm aproapele,
ne bucurăm de răul altora,
batjocorim natura,
distrugem până și ultimele fărâme de istorie…….

………….și totuși, ne considerăm ființe superioare.

Cameră pustie

E tot mai frig… E tot mai goală camera fără tine. E aerul parcă tot mai rar, e lumina parcă prea puțină, e golul parcă tot mai adânc…Îmi bântui sufletul cu privirea ta, cu zâmbetul tău, cu sărutul tău ce mi-a lăsat dulceață pe buze… Mi-e dor de liniște! De tine, de noi, de natură, de îmbrățișări, de vise la pieptul tău.. Ți-aș scrie o poezie, dar nici cuvintele nu mai vor să se așeze frumos.. Ți-aș compune o sonată, însă notele sunt înmuiate în lacrimi… Ți-aș picta portretul pe o planșă mare și albă, însă îmi lipsești tu …

Mi-e dor! Te iubesc, copil drag!

Mi-e dor de noi…

…să ne zâmbim ca doi copii mai mari, să ne ținem de mâini mândri de iubirea noastră, să îți sărut buzele dulci ca de ciocolată, să îți sărut ochii și fruntea, să îți sărut mâinile, să îți șoptesc mereu că te iubesc, să ne ghemuim unul la pieptul celuilalt, să ne gâdilăm, să râdem fără motiv, să adormim și să ne trezim îmbrățișați, să ne prostim ca doi copii de trei ani, să mirosim împreună primăvara din sufletele noastre, să îți sorb fiecare cuvânt, să îți dăruiesc flori, să mă îmbăt cu parfumul tău… mi-e dor de noi. Te iubesc!

Universul nostru drag!

Emoții, șoapte, admirație, dragoste, ochi arzânzi, plimbări, parcuri, terase, ceainării, pizzerii, metrou, aniversări, flori, săruturi, îmbrățișări, scrisori, gară, speranță, răbdare, atingeri de catifea, apusuri, răsărituri, anotimpuri, trecut, prezent, viitor, familie, încredere, grijă, lacrimi, zâmbete, poezii, postări, poze, “Unbelievable”, “Take care”, Țuțurică, Boborică, Ciuș, Omiduța, clipe, eternitate, viață.

O mică parte din lucrurile care ne leagă, o mică parte din universul nostru. Un univers roșu aprins, precum dragostea noastră. O dragoste ce a început cândva și nu se va termina niciodată!

Te iubesc, copil frumos!

120820121879

%d bloggers like this: