Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: plecare

Plecare

Într-o toamnă voi suna din corn de veac balada
celor care vor ca într-un imn cu mine
să alunge din pupilele lor strada
cu noianul ei de grețuri citadine.

De la Soare-Apune, sau din Răsărit
vom urca spre înălțimi, pe căi deșarte,
să atingem asprul duh împodobit
cu lumini țesute dintr-o nouă carte…

(Ernest Verzea – “Îmblânzitorul mușcătoarelor neliniști”, 2002)

În prefață, autorul, bunicul meu și totodată tatăl mătușii mele Marie-Beatrice, spune: “Fiicei mele Marie-Beatrice, care, cu toate apăsările anilor, iubește încă poezia.”

Ca un blestem, cu părere de rău și dor imens deja, va trebui ca în curând să adaug:”[…]care, cu toate apăsările anilor, a iubit poezia

Timpul nu mai are răbdare…

Eram noi doi și gara

Era o gară, eram noi,
vedeam emoțiile cum umblă;
ne sărutam cât să ne-ajungă
pân’ vei veni acas’, ‘napoi.

Și te priveam în ochi, cu drag,
vroiam să nu te las să pleci;
ne încălzeam mâinile reci,
ne sărutam în tren, în prag.

……………………

Te aștept cu drag înapoi, scumpa mea!

Mă bucur, oricum, că petreci sărbătoriile alături de familie! Te iubesc!

181220125064