Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: pustiu

Tumult de iarnă

E ger cumplit, iubito,
sub Cer, mă înghite pustiul;
tac pietrele toate
și tremură-n gânduri
și tare mi-e frică,
copilo!

Noi am visat fericirea
și ne-am iubit exemplar;
mi-e frig –
e ger cumplit în pustiu
și tremură toată,
iubirea.

………………………………………

Univers închipuit. Să fie oare viitorul?

Un vid exacerbat ucide o întreagă Siberie de visuri, lăsând în urmă doar câteva dâre e sânge criogenizat ce se sparge sub tălpile-i erijate în dalte de oțel.  Călători rătăciți se transformă în stane de neant, pe măsură ce temperatura aerului scade sub nivelul celui mai mic radical… Nu mai rămân nici visuri, nici călători care să le poarte pe umeri neștiutori, nebănuiori și puri, ci totul se reduce la o Sahară atât de grea încât s-ar putea îngropa până și pe ea…

Locurile noastre sunt ocupate și pustii…

Ce ironie, iubito! Locurile noastre, deși pustii, sunt ocupate. De frig. De albul rece, surd și orb…

Putem fi fericiți

Departe, undeva într-un loc pustiu, un înțelept stă la poalele unor munți și meditează în liniște. Vântul trece pe lângă el, însă tace; soarele este sus pe cer, însă și el tace; frunzele cad din copaci și se așază cuminți pe sol, fără să facă zgomot. Întreaga natură tace în jurul său pentru ca el să poată medita liniștit. Natura îl respectă, așa cum și el o respectă, la rândul său. Este un om fericit. Se hrănește cu fructe și plante, bea apă din micuțul râu de străbate acele văi, doarme într-o colibă improvizată din lemne și se relaxează meditând. Poate că este pustnic, însă nu este pustiit. Poate că este singuratic, dar nu este singur. Sufletul său este acolo, lângă el. Își simte sufletul atât de ușor! Iar natura este pentru el casă. A învățat de-a lungul timpului că pentru a fi fericit nu trebuie decât să aibă o minte limpede și un suflet ușor. Acolo, trăind în natură, el este natură. Mintea sa nu este distrasă, sufletul său nu cunoaște ispita, trupul său este sănătos.

Vedeți, prieteni, poate că asta trebuie să facem și noi – să ne eliberăm sufletul și mintea. Să respectăm natura. Să ne ascultăm îngerul ce vorbește prin sufletul nostru. Abia atunci, când vom asculta de acea voce, vom fi fericiți și împăcați cu noi și cu universul…

%d bloggers like this: