Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: recomandare

Gând CLXXXV

Ni se recomandă să mâncăm fructe pentru o viață sănătoasă (pentru a ține moartea cât mai departe), deși se pare că am devenit muritori tocmai din cauza unui fruct…

Advertisements

La doi pași de infern…

Și iată, am căzut din nou în patima muzicii epice… În caz că m-ați întreba ce simt ascultând așa ceva, zic: înălțare, emoție, adrenalină, putere, abilitate, curaj. Un exemplu concret în acest sens ar fi acela că într-o zi, în metrou fiind, ascultam la căști una dintre piesele celor de la Two Steps From Hell, și anume Black Blade. La un moment dat, când piesa ajunsese la punctul său culminant, simțeam parcă sufletul ieșind dinlăuntrul meu; simțeam cum mă desprind, odată cu apariția unui fior ciudat pe șira spinării…

Enjoy!

Omul – un animal cvasidomesticit

Cât de departe suntem noi de maimuțe? Suntem oare mai deștepți decât urangutanii din junglă? Suntem oare mai presus decât leii ținuți în cuști la Zoo? Se spune că suntem singurele animale raționale, că asta ne face oameni. Dar ce facem atunci când renunțăm și la rațiune? Devenim animale desăvârșite, nu?…

Un film bun te poate face să deschizi ochii mai mult decât ți-ai imagina. Puși în fața neprevăzutului, ne contrazicem și ne călcăm în picioare propriile convingeri despre noi înșine. Ajunși în fața unei prăpastii, întindem mâna oricui pentru salvare. Ajunși în fața ultimei felii de pâine de pe pământ, nu mai ținem cont de prietenie sau moralitate. Ne batem pe felia de pâine așa cum doi lei se bat în junglă pentru o bucată de carne de bizon. Nu suntem cu nimic mai presus de animale. Se spune că ne tragem din maimuțe. Eu zic că nu suntem decât niște maimuțe scoase din mediul lor natural. Odată ajunși în mediul nostru natural, ne amintim că suntem maimuțe.

Care este puterea adevărată a banului? Care sunt consecințele foamei de putere? Ce suntem dispuși să facem pentru a supraviețui? Cât suntem dispuși să riscăm pentru a ne păstra demnitatea, integritatea, mândria, suflul? Vă invit să vedeți filmul “The Experiment” și să răspundeți singuri la întrebările de mai sus…

Prezentarea unui om frumos

Este un om simplu. Frumos. Uneori optimist. Alteori pesimist. Visător.  Este un om cu suflet curat, un om care iubește ploaia, cerul, soarele, natura, oamenii. Este un om….uneori prea uman. Este un om sensibil, însetat de fericire, însetat de liniște, însetat de zâmbete. Ar ajuta întreaga omenire de ar putea. Și luptă pentru acest vis. Iubește copiii, inocența lor, zâmbetele lor firave și sincere. Iubește poveștile și își trăiește propria poveste cu bucurie și lacrimi, cu împliniri și dezamăgiri. Este un om mic, cu suflet măreț.

Dacă vreți să descoperiți întregul univers al acestui om frumos, vizitați-i casa!

Strălucirea ochilor unei femei

Nu, își spuse Cicikov, femeile sunt ceva…Aici el dădu din mînă a lehamite; pur și simplu, omul nu mai are ce zice! Ia încearcă să povestești sau să redai tot ce le trece fugar pe chip, toate șerpuirile, toate aluziile! N-ai să fii în stare să redai nimic. Numai ochii lor sunt o țară nemărginită, în care, dacă omul intră, s-a isprăvit cu el! De-acolo nu-l mai scoți nici cu cangea, nici cu nimic. Hai, încearcă, de pildă, să descrii cel puțin strălucirea lor: e umedă, e catifelată, e ca zahărul. Numai unul Dumnezeu mai știe cum poate fi această strălucire a ochilor! Și aspră, și molatecă, și chiar cu totul languroasă sau, cum spun unii, plină de încîntare sau fără încîntare, dar, chiar mai rău ca atunci cînd e plină de încîntare, așa ți se agață de inimă și-ți trece încoace și încolo prin suflet, ca un arcuș. Nu, nici n-ai cum să găsești cuvîntul potrivit: zi-i jumătatea galantă a seminței omenești și basta! (Paragraf din cartea lui N.V.Gogol, “Suflete moarte”)

O carte pe care v-o recomand cu căldură. Umorul și satira sunt la tot pasul, așa că e o carte tocmai bună pentru a ne clăti un pic mințile.

%d bloggers like this: