Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: scrisoare

Fragment (2)

2.

Cioran poate da naștere până și zâmbetelor

“Mi-l amintesc foarte bine pe Mircea, face și el parte din copilăria noastră. Ți-aduci aminte cînd s-a apucat să frece școala cu slănină, ca s-o mănînce cîinii?”  (Fragment dintr-o scrisoare trimisă de Emil Cioran către fratele său, Aurel Cioran – 26.02.1969, Paris)

[ M-am abținut cu greu să nu râd zgomotos, fiind în metrou când am citit paragraful respectiv… ]

Serghei Esenin – Scrisoare mamei

Tu tot mai trăieşti, bătrînă mamă?
Ţie cu supunere mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.

Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.

În albastre seri ţi se năzare –
Gînd pustiu, ce lacrimei dă val –
Că la crîşmă, într-o-ncăierare,
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.

Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gîndul tău, ducîndu-l spre prăpăd;
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,
Ca pierind, să nu te mai revăd.

Ca-n trecut mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc:
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.

Eu voi reveni pe cînd răsfaţă,
Pomii-n floare, satul meu tăcut.
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă ai făcut.

Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc.
Prea devreme, pierdere şi trudă,
Mi-a fost dat trăind să pătimesc.

Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s cîte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele rost.

Fie-ţi deci neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.

*1924*
din vol. Serghei Esenin, Poezii • Poeme, în româneşte de George Lesnea, postfaţa Tamara Gane, Ed. Cartea rusă. Buc., 1957

(Sursa: pruteanu.ro)

Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste nu există! Există oameni, există suflete și există feluri de a iubi. Există momente care ne taie respirația și există momente de extaz infinit, de magie pură, de împlinire.

Atunci când iubim, sperăm să aducem fericire în sufletul persoanei iubite. Atunci când iubim, visăm că vom crește și vom îmbătrâni împreună. Suntem unici. Iubim diferit. Iubim frumos. Fiecare iubire este unică, pentru că nu există două suflete identice, iar apa nu poate fi aceeași la două izvoare diferite. Există însă sufletele care se completează unul pe celălalt, formând SUFLETUL!

Fiecare poveste de iubire reprezintă cea mai frumoasă scrisoare de dragoste. Fiecare persoană care iubește are propria cea mai frumoasă scrisoare de dragoste.

Ce noroc, că suntem diferiți! Altfel, ar fi trebui să împărțim aceleași cuvinte și aceleași promisiuni, aceleași speranțe și aceleași aspirații. Probabil că am fi folosit aceeași foaie albă și același stilou…

Ce noroc că avem, fiecare dintre noi, propria cea mai frumoasă scrisoare de dragoste!

Scrisoare către iubita mea

Draga mea,

Sincer să fiu, nici nu știu de unde să încep. Aș avea atât de multe să îți spun, încât mă gândesc că nu mi-ar ajunge o viață pentru a scrie această scrisoare. În concluzie, voi fi cât de succint voi putea.

În primul rând, încă mă mir că mă aflu aici. Oare este real? Oare nu este un vis? Mă gândesc și acum la clipele acelea în care eram atât de emoționat punându-ne unul altuia primele întrebări… Nu te cunoșteam aproape deloc, dar te doream atât de mult! Simțeam în glasul tău, vedeam în privirea ta frumusețea sufletului ce îți decora pe interior trupul atât de frumos! Pășeam ușor pe fiecare alee în parte, vizibil stângaci. Tu erai calmă, îmi vorbeai frumos, mă amăgeai în glumă spunându-mi că de fapt ție nu îți plac fotbaliștii, ci mai mult tenismenii, mă lăsai să visez, apropiindu-ți sufletul de mine cu fiecare gest pe care îl făceai….

În fine, timpul a trecut. Am început ulterior o poveste al cărei fir nu îl puteam anticipa, o poveste pe care o doream a fi frumoasă ca ziua aceea ce ne prinsese sub copacul înflorit din parc… Au trecut zile, după care mai multe zile, după care mai multe luni și tot așa. Te doream din ce în ce mai mult. Te iubeam din ce în ce mai mult. Te prețuiam din ce în ce mai mult. Privindu-te în ochi, simțeam de fiecare dată emoția primelor clipe. Încă nu îmi venea să cred că ești acolo, lângă mine, oriunde m-aș duce. A trecut vara, a trecut toamna, a trecut și iarna. După aceea a trecut anul, cu tot cu primăvara sa… Am reușit să înflorim împreună. Uitându-mă astăzi în spate, pot spune că am trecut împreună aproape prin toate. Ne-am iubit și ne iubim, ne-am avut și ne avem, ne-am zâmbit și ne zâmbim, am visat și visăm, ne-a fost dor și ne e dor, am plâns și plângem, am suspinat și suspinăm, ne-am bucurat și ne bucurăm, am făcut poze și facem poze, am călătorit și călătorim, ne-am creat amintiri și ne creăm amintiri, am fost supărați și suntem supărați, am iertat și iertăm, am fost penibili și suntem penibili, am fost copii și suntem copii, am fost maturi și suntem maturi, ne-am descoperit și ne vom descoperi toată viața.

Iubita mea frumoasă, cât de frumos este acest vis! Știi, stau mereu și mă gândesc…. îmi dau seama că de fapt tu ești o binecuvântare pentru sufletului meu. Tu ești OMUL care a fost creat pentru a mă găsi și pentru a mă salva la un moment dat. Și ai venit! Și m-ai salvat! Și nu o singură dată… Cred că fiecare om are un OM! Cred că fiecare om trebuie să își găsească binecuvântarea! Ce noroc, că mi-am lăsat sufletul deschis!… Altfel, cum ai mai fi putut intra!…. Mă gândesc că tu ești viitorul meu, nu doar prezentul. Anii vor trece, iar tu îmi vei purta mândră numele. La fel, anii vor trece, iar două mogâldețe cu ochi căprui ne vor striga mami și tati, umplându-ne sufletele de bucurie… Vom trece împreună prin toate etapele vieții, iar la final vom fi fericiți că ne-am întâmplat și că ne-am dus unul pe celălalt până la linia de sosire, până la poarta de sus, căci acolo este destinația celor ce iubesc și trăiesc prin și pentru iubire. Ne vom odihni împreună și vom zâmbi, fericiți și mândri că nu am lăsat nimic să ne atingă firul poveștii.

Cât de dragă îmi ești, iubito! Te iubesc din tot sufletul și te voi iubi până la final. Și dacă mă gândesc mai bine îmi dau seama că, din fericire, nu există final. Refuz să cred că nu vom avea cândva împărăția noastră, după ce ne vom fi trăit viața aici…. Până atunci, voi continua să te prețuiesc și să am grijă de tine și să îți fiu!

Închei această scrisoare, iubito, căci nu știu ce aș mai putea zice… Sper doar ca tu să simți întotdeauna tot ceea ce nu știu să exprim în cuvinte…. Te iubesc și îți mulțumesc!

                                                                                                                                                                                                                                                                                                           Cu drag, al tău pentru totdeauna,

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Cristian Verzea!

Testament

Cerșesc letargic de pe patul de spital
vreo două, trei minute – nu mai mult…
în veșnicul decor autumnal,
nu-mi mai doresc decât un zâmbet de demult.

Mă tot atinge un fior pe șira gândului,
mi-e teamă că te las fără să știi –
îți las scrisoare, menționând în capul rândului
că te-am iubit și te iubesc cât voi mai fi…

Fără tine aici…

Fără dubii, este cea mai grea săptămână de până acum! Poate neluând în considerare perioada cu sărbătorile de iarnă..Câteva întâlniri printre picături, seara, știm amândoi că sunt puține. Însă, măcar avem speranță. Avem dragostea de partea noastră. Azi, când trebuia să te conduc la gară – așa cum o făceam întotdeauna -, m-ai vizitat câteva minute la muncă. Ah, cât de frumos a fost, cât m-ai emotionat!… Îți mulțumesc din suflet, copil frumos! A fost un cadou neașteptat și foarte plăcut! A fost gura de oxigen de care aveam nevoie. Minima gură de oxigen! Vizita asta mi-a dat putere să trec peste ziua asta, să sper și să respir mai ușor. A fost încă o dovadă că suntem suflete pereche, că nu putem sta unul fără celălalt. A fost o dovadă clară a iubirii noastre minunate. Iar scrisoarea pe care mi-ai dăruit-o…”C’est le parfum!”… M-ai emoționat și m-ai făcut atât de fericit și de mândru!… Îți mulțumesc, copil! Ești perfectă! Cum ziceam, suntem perfecți în imperfecțiunea noastră! O să treacă și săptămâna asta, iar duminică voi fi la gară și te voi îmbrățișa tare tare tare tare!  Tare, să îți imprim iubirea și dorul pe piele…

Ce-aș mai sta acum lângă tine! Ce te-aș mai săruta, ce ți-aș mai mângâia pielea caldă! Ce te-as mai privi în ochișori! Ce aș mai dormi alături de tine! Ah! Îmi e atât de dor de tine! 😦 Abia aștept să te îmbrățișez, să te sărut, să te simt aproape! Mai e puțin! Te iubesc, copil frumos! Îți mulțumesc! Te iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc!

%d bloggers like this: