O fotografie care mă descrie perfect. Probabil că fără aceste izbucniri nu aș fi putut aprecia fericirea, liniștea, șoaptele de dincolo de haos…
Știi, m-aș duce la un artist și i-aș cere să-mi tatueze brațul drept al sufletului. La început m-aș bâlbâi, dându-mi seama că nu-i cer tocmai un lucru ușor. După aceea, aș încerca să îi explic ce fel de tatuaj vreau și cum să îl poziționeze, astfel încât să-l pot privi cât mai ușor. El s-ar uita lung la mine preț de câteva secunde, după care mi-ar spune că sunt nebun. Și pe bună dreptate. Oare o exista vreun artist care să-mi poată realiza tatuajul?
A!, dar tu știi ce tatuaj vreau să imprim pe brațul drept al sufletului? Nu ți-am spus… Iubito, vreau să-mi tatuez șoaptele tale din nopțile târzii și dulci… Tare mi-e teamă că nu va ști nimeni să mi le tatueze… Te rog, iubito, vino mai aproape! Hai, lasă-mă să te strâng în brațe și cuibărește-te la pieptul meu! Așa! Acum, te rog, șoptește-mi ce vrei tu! Șoptește-mi până mâine dimineață, iubito, căci sunt sigur că doar tu poți fi artistul pe care îl caut…
Femeie,
trezește-mă ușor,
șoptindu-mi câteva săruturi molcome și calde,
privește-mă prin căpruiul tău preaperfect,
după care spune-mi că nicio nonculoare din lumea asta nu poate crea zgomot! –
culorile ne învelesc în liniște și izolare,
ne lasă singuri, împreună, doar noi doi.
Până la sfârșitul vieții însă,
lasă-mă să dorm în continuare,
să trăiesc veșnic visul contopirii noastre desăvârșite,
femeie!
De ți-aș șopti
pe limba limbilor nescrise,
nerostite,
plămădite din aluatul celor mai profunde
necuvinte,
te-ai putea îndrăgosti
de vocea mea?
Nu e nevoie să taci! – șoaptele sunt perfecte
Îți mângâie părul seara la culcare…vorbește în șoaptă, ca să nu înjunghie liniștea dintre sufletele voastre…îți sărută buzele încet, cu grijă, ca și cum ar fi de cristal…te privește cu cei mai calzi ochi…zâmbește la micile prostii pe care le faci și-ți spune că ești nebun, dar că ești nebunul ei…te ține de mână strâns, ca și cum ar strânge în palmă destinul întregii omeniri…te împinge atunci când crezi că nu te mai poți mișca…se pune în fața ta atunci când te îndrepți spre o prăpastie…te sărută atunci când vrei să urli, astfel încât cea mai deplină liniște să se aștearnă în sufletul tău…crede în visurile pe care tu le-ai abandonat sau pe care ești gata să le abandonezi și te motivează să nu renunți…se cuibărește la pieptul tău, vrând parcă să îți îmbrățișeze sufletul…îi place să facă poze în care vă strâmbați ca doi copii…începe să se alinte de fiecare dată când sunteți pe punctul de a avea o discuție inutilă, știind că asta îți înmoaie fiecare centimetru de ființă….îți poată tricourile cu drag….
Eu știu că EA mă iubește, pentru că simt că EA mă iubește. Nu trebuie să vezi sau să auzi! Trebuie să simți!
Îți mulțumesc, făptură gingașă! Te iubesc!
Visez la-mbrățișări fierbinți,
la șoapte și atingeri calme,
la mâna ei ca de copil –
s-o țin în palme…
Izbucniri 