Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Tag: stari

Prea mult

Prea multe nopți m-au vizitat

Majoritatea fără rost

Prea multe zile au plecat

Chiar înainte să fi fost

 

Prea multe flori s-au ofilit

Într-o grădină de himere

De multe vise-am fost lipsit

Și am pierdut orice repere

 

Prea multe clipe au trecut

Și prea puține-or să mai vină

Prea multe gânduri am avut

Pentru o lume prea senilă

 

Prea multe străzi am vizitat

Pe prea puține le cunosc

Prea mulți prieteni m-au uitat

Căci nu îmi sunt, nici nu mi-au fost

 

(Poezie scrisă în 2012 sub denumirea “Paharul și picătura”, ușor modificată recent.)

Advertisements

Conglomerație de psihoze

…și simt că uneori eu însumi nu îmi mai aparțin…

(Fotografie realizată pe plaja din Mamaia/Constanța – 18.04.2015)

Stări. Perspective.

nori de foc

nori pe cer negru

Puteți viziona fotografiile și pe blogul de fotografie!

Izbucniri infinite

O fotografie care mă descrie perfect. Probabil că fără aceste izbucniri nu aș fi putut aprecia fericirea, liniștea, șoaptele de dincolo de haos…

Dezabuzare

Umblu desculț pe o alee crestată de biciul unui viscol venit din neant și mă opresc undeva pe margine. Catatonie. Simt fiecare celulă a gerului izbindu-mi trupul cu ura sclavilor din Georgia secolului XIX. Un marasm inefabil se prelinge pe ceea ce altădată se numea suflet; sau psyche, dacă ne întoarcem cu fața către greci… Descompunerea și-a părăsit spațiul oniric și a atins apogeul, călcând sfidător peste cadavrul ce încă se mai erijează în vietate… Frivolitate de o insolență patibulară

De ce îmi plac străzile noaptea

Îmi plac străzile îmbrăcate în întuneric. Mă plimb printre șoaptele unor felinare și simt că încep în sfârșit să fiu viu. Ziua îmi inspiră agitație, haos, zgomot; noaptea îmi inspiră liniște, discreție, eleganță. Noaptea mă simt liber. Simt că îmi aparține întreagă. Noaptea dramele capătă un nou contur, iar creionul apasă mai tare hârtia. Noaptea trăiesc, gândesc, scriu, zâmbesc. Îmi plac străzile noaptea pentru că sunt doar eu cu ele, pentru că mă așez pe o bancă și desenez tot universul în palmă fără să mă atingă nicio privire insolentă.


1902201410163

Momente de schizofrenie

De-aș putea înghiți câteva pastile care să-mi inducă o dulce schizofrenie! De-aș avea o rețetă în acest sens, un fel de tratament zilnic pentru ne-schizofrenici! Oricât m-aș chinui, nu reușesc să vituperez faptic realitatea patibulară, mult prea stearpă, mult prea liniară… Aș da orice pentru câteva clipe de nebunie pe zi, pentru un moment de schizofrenie, măcar din când în când…

Și știu că mă cuibăresc în prolixitate, știu că elucubrez, dar măcar așa să ascund urmele evidentului mundan, măcar așa să fug…

 

Sursa foto: Pinterest.com

%d bloggers like this: